Autor: Barbu Stefanescu Delavrancea
Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam. O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte şi alta, pletele...
Citește mai multAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Şi mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiaşul ei. Şi unchiaşul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg,...
Citește mai multAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
– Ba e noroc! – Ba nu e noroc! – Ba e noroc, muiere! – Ba nu e, mă omule, nu! – Adică, nu muncesc eu, femeie? – Ba munceşti pentru unul, şi noi suntem opt guri, şi cu Plăviţa, nouă.Şi Plăviţa mugi, şi patru copii mărunţi începură să strige: – Mi-e...
Citește mai multAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea – Bunicul Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Enumeră florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar enumeră florile...
Citește mai multAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
Copiii cutreierau voioşi via părăginită. Un şir, ţinându-se cu amândouă mâinile de mijloc, se încolăcea, strigând de frică să nu-i înhaţe “mama-gaia”. Fetele începuseră “de-a ulciorul”. – Cum dai ulciorul?Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea – Fat...
Citește mai mult