Alfabetul limbii române

Alfabetul limbii române este o versiune adaptată a alfabetului latin, folosită pentru a scrie limba română. Acesta are 31 de litere, incluzând cele 26 de litere ale alfabetului latin de bază, plus cinci litere suplimentare cu diacritice, care reprezintă sunete specifice limbii române.

Literele alfabetului

A, a
Ă, ă (A cu breve)
Â, â (A cu circumflex)
B, b
C, c
D, d
E, e
F, f
G, g
H, h
I, i
Î, î (I cu circumflex)
J, j
K, k
L, l
M, m
N, n
O, o
P, p
Q, q
R, r
S, s
Ș, ș (S cu virgulă)
T, t
Ț, ț (T cu virgulă)
U, u
V, v
W, w
X, x
Y, y
Z, z

Particularități și note

Alfabetul român este fundamental pentru scrierea corectă și pentru respectarea foneticii unice a limbii, fiind baza oricărei învățări a acesteia.

A

Avion

Ă

Măr

Â

România

B

Balon

C

Casă

D

Dulap

E

Elefant

F

Floare

G

Găină

H

Hartă

I

Inimă

Î

Înger

J

Jucărie

K

Koala

L

Lună

M

Măr

N

Nor

O

Ochelari

P

Pară

Q

Quartz

R

Rață

S

Soare

Ș

Școală

T

Tren

Ț

Țap

U

Umbrelă

V

Vapor

W

Weekend

X

Xilofon

Y

Yoga

Z

Zebră

Istoria alfabetului românesc

Istoria alfabetului românesc este fascinantă și reflectă evoluția limbii române de-a lungul secolelor. Limba română a trecut prin mai multe etape de scriere, fiecare marcând o perioadă importantă în dezvoltarea identității culturale românești.

Perioada chirilică (secolele XVI-XIX)

Inițial, limba română a fost scrisă folosind alfabetul chirilic, adaptat din alfabetul slavon. Această perioadă a durat aproximativ trei secole și a fost influențată de tradiția ortodoxă și de legăturile culturale cu slavii. Primele texte românești scrise în chirilică datează din secolul al XVI-lea, iar cea mai veche carte tipărită în limba română, "Cazania lui Varlaam" (1643), a folosit acest alfabet.

Tranziția către alfabetul latin

În secolul al XIX-lea, odată cu Mișcarea de renaștere națională, intelectualii români au început să militeze pentru trecerea la alfabetul latin. Această tranziție a fost motivată de:

  • Dorința de a se alinia cu tradiția culturală occidentală
  • Nevoia de a facilita accesul la literatura și știința europeană
  • Simplificarea procesului de tipărire și educație
  • Întărirea identității latine a poporului român

Standardizarea alfabetului

Procesul de standardizare a alfabetului român a fost gradual. În 1860, Principatele Unite (Moldova și Țara Românească) au adoptat oficial alfabetul latin. Cu toate acestea, standardizarea completă a diacriticelor a durat mai mult timp.

Literele speciale Ă, Â, Î, Ș, Ț au fost introduse pentru a reprezenta sunetele specifice limbii române care nu există în alfabetul latin standard. Aceste litere au evoluat din nevoia de a transcrie corect fonetica limbii române.

Reforma ortografică din 1993

O etapă importantă în istoria alfabetului românesc a fost reforma ortografică din 1993, care a standardizat utilizarea literelor Î și Â. Această reformă a stabilit regulile clare pentru folosirea acestor litere, simplificând ortografia și făcând-o mai consistentă.

Alfabetul românesc astăzi

În prezent, alfabetul românesc cu 31 de litere este standardizat și recunoscut oficial. Este folosit în toate domeniile: educație, administrație, media și tehnologie. Alfabetul românesc modern reflectă perfect fonetica limbii și permite o scriere precisă și consistentă a tuturor sunetelor românești.

Trecerea de la chirilică la latină a fost un moment crucial în istoria culturală română, marcând orientarea definitivă către Occident și afirmând identitatea latină a poporului român.

Întrebări frecvente despre Alfabetul Român

Câte litere are alfabetul român?

Alfabetul limbii române este format din 31 de litere. Acesta include cele 26 de litere ale alfabetului latin de bază, la care se adaugă 5 litere cu diacritice: **Ă, Â, Î, Ș, Ț**.

Câte litere are alfabetul?

Numărul de litere variază în funcție de limbă. De exemplu, alfabetul englez are 26 de litere, în timp ce alfabetul român, despre care vorbim pe această pagină, are **31 de litere**.

Care sunt literele speciale din alfabetul român?

Pe lângă literele obișnuite, alfabetul român are cinci litere cu diacritice, care reprezintă sunete specifice:
Ă (a scurt), Â și Î (sunetul "î"), Ș (ș) și Ț (ț).