Ghicitori pentru Copii

Toamna coaja îi plesneşte,

Tot ce-i verde se jupeşte

Şi rămâne cafenie,

Cine oare nu o ştie?

De o crapi vezi patru fraţi

Între ei bine legaţi.

Mulţi bunei o fac cadou

În ajun de Anul Nou.

Eu te rog frumos, mămucă,

Fă-mi cadou şi mie-o… nucă.

Coţofana stă în loc –

Dealul tot e numai foc!

– Car! Car! Car! Car! Car! Car!

E incendiu, e pojar!

Liniştit nechează-un cal:

– Coţofano, sus pe deal

Şi-a aprins cuptoarele,

Şi răsare… soarele!

Frunzele-i vara, când cresc

Una-n alta se-nvelesc

Şi formează-o căpăţână

De salată numai bună.

Iepuraşul a venit,

Lângă frunze stă lipit.

O tot roade, vrând să vază,

Cum se înveleşte-o… varză!

Creşte lung şi subţirel,

Pânză se ţese din el.

Are floarea albăstrică,

Firavă şi mititică.

Pânza i-o purtăm la sân

Şi se ţese ea din… in.

E rotund şi-i mare, mare!

Miezu-i galben la culoare,

Iar în mijloc are multe,

Dulci şi albe semincioare.

Semincioarele-s de leac,

Că-s seminţe de… dovleac!

Cântă cât le ţine gura

Peste apa de pe lac.

Ori le zici, ori le dai pace –

Ele totuna nu tac.

Toată lumea recunoaşte,

Trist e lacul fără… broaşte.

Nu e vulpe, da-i roşcată,

În pădure ziua toată

Ronţăie doar miez de nuci,

Con de brad şi-alune dulci.

– Cine sare printre ramuri?

Mă întreabă o fetiţă,

Cu nuci multe în rochiţă.

Îi răspund: O… veveriţă.

Urecheat e şi-i fricos,

Dar e tare norocos.

Noroc are de picioare.

Când primejdia e mare,

Fuge iute pe imaş,

Urecheatul… iepuraş.

Falnic sus pe munte creşte,

Vântu-i clatină coroana,

Dar s-o ia nu reuşeşte,

Verde stă aşa şi iarna.

Din copaci frunzele cad,

Verde-i doar frunza de… brad.

Plouă frunze arămii,

Vântul rupe, smulge, bate,

Arborii rămân pustii…

Cine a venit prin sate?

Cine vine, cine trece,

Peste sate? Toamna rece!

Un balon vărgat, vărgat,

De-o frânghie sta legat,

La un loc cu alţi fârtaţi,

Pe-o câmpie înşiraţi.

Dar acel balon vărgat

Nu dori să stea legat.

S-a smuncit şi a plecat

Cu un moş bătrân în sat.

Baba, supărată foc,

Se-nmuie atunci pe loc.

Babei nu-i veni a crede:

Mi-ai adus… pepene verde?

Din grădină l-am luat

Doar când coaja i-a crăpat.

Dulce e şi-i nisipos,

Când e copt acest… zămos.

O fiinţă mică, mică,

Merge-agale pe cărare.

Mică, mică, dar voinică,

Duce-un bob cât ea de mare.

Cine-i mică şi voinică?

Păi cum cine? O… furnică.

Îngâmfat, cu coada roată

Trece mândru prin ogradă,

Mărgeluţe roşii poartă

Toţi acei din jur să-l vadă.

În ogradă doar motanul

Deloc cinste nu-i arată

Şi-a păţit-o rău, sărmanul,

Iar l-a ciufulit… curcanul.

Lacrimi multe, pic, pic, pic,

Curg pe obrăjori şiroaie.

– Ce-ai păţit, ia stai un pic,

Ai primit cumva bătaie?

– Nu, bunico, ea mă face

Să plâng şi să plâng mereu.

Eu o rog să îmi dea pace,

Dar n-ascultă ce-i zic eu.

– Repejor în baie du-te!

Să nu plângi acum doar apa

Ar putea să te ajute!

Plângi, fiindcă e iute… ceapa!

În genunchi încet se lasă

Şi deloc, deloc nu-i pasă,

C-aşa mare şi voinic

Stă-n genunchi la un pitic.

Omul i se urcă-n spate

Şi-amândoi pleacă departe…

Hai ghiciţi, atât de-nalt

Cine e? Un… elefant!

Sus pe cer sunt multe stele,

Dar acolo printre ele

E un glob de aur mare,

Ce străluce ca un soare.

Nici o stea din cer, nici una

Nu străluce ca şi… luna!

Baie să-şi facă-n noroi –

Asta e plăcerea sa!

Dar să nu-ncercaţi şi voi

În noroi să staţi aşa.

Voi sunteţi copii, iar el

E un mic, soios… purcel!

Pe un fir de paie-n glie

Pâinile se coc la soare.

Pâine mică, aurie –

Cine nu te ştie oare?

Dacă ne gândim un pic,

Pâinea-ntâi se coace-n… spic!

Numele mereu îşi cântă

Colo, într-un vârf de nuc.

Trist, pe-o creangă tot cuvântă,

Că e singur, că e… cuc.