Oglinda bebelușului

Scris de Povestica 3 min de citit
Mărimea textului
Oglinda bebelușului
Ilustratie pentru Oglinda bebelușului

Într-o după-amiază, pe covorul unei camere luminoase, stătea micul Teo, de doi ani. Avea obraji rotunzi, ochi mari și un iepuraș alb de pluș, pe nume Fuf. Teo era mic, dar voia să știe totul despre lume. Își mișca degetele și privea lumina caldă de pe podea.

Mama a adus o oglindă mică, cu ramă de lemn, și a pus-o jos, în fața lui Teo.

– Teo, uite! Cine e acolo? a întrebat ea.

Teo s-a uitat. În oglindă era un bebeluș cu obraji rotunzi.

– Oooo! a spus Teo.

Ilustrație din poveste: Oglinda bebelușului, scena 1

Teo a întins mânuța și a atins sticla netedă. Mânuța din oglindă s-a apropiat și ea.

– Tu ești acolo, Teo, a spus mama. Oglinda ne arată chipul tău. Cu-cu, te văd!

– Ba! a râs Teo, bătând din palme.

– Ba, ba, ba! a repetat mama.

Apoi Teo a zâmbit larg, cu două gropițe. Bebelușul din oglindă a zâmbit și el, cu toată gura.

– Ce zâmbet frumos! a spus mama.

– Hihi, a făcut Teo.

– Și ce ochi mari ai! a adăugat mama.

Cu-cu, te văd!

Teo a ridicat iepurașul Fuf în fața oglinzii.

– Fuf! Fuf! a strigat el.

În oglindă se vedea și iepurașul lui alb, mișcându-se odată cu mâna. Teo a făcut ochii mari și gura rotundă.

– Oooo!

Mama i-a zâmbit. Teo a strâns iepurașul la piept și l-a ridicat iar.

Dar soarele s-a mutat, iar camera s-a încălzit. Teo a frecat ochii cu pumnișorii și a făcut o grimasă.

– Mmm... a scâncit el.

– Ți-e somn, micuțule? a întrebat mama.

– Mmm, a răspuns Teo.

– Îl luăm și pe Fuf la culcare, a spus mama.

Mama l-a luat în brațe, cald și moale, și a mers încet prin cameră. Afară se întuneca, iar cerul se făcea albastru.

– Noapte bună, oglindă, a șoptit mama.

– Ba-ba, a zis Teo și a făcut cu mânuța.

Mama s-a oprit lângă oglindă și s-a aplecat puțin, ținându-l bine în brațe. Teo și-a văzut chipul somnoros și urechea albă a lui Fuf.

– Cu-cu, te văd, a cântat mama încet.

– Cu-cu, a șoptit Teo.

Apoi și-a lipit obrazul de umărul ei.

În pătuț, Teo și-a pus capul pe pernă. Fuf stătea lângă el. Mama a stins lumina mare și a lăsat lampa mică.

– Somn ușor, Teo, a șoptit ea.

Teo a zâmbit o ultimă dată. Ochii i s-au închis, mânuța a strâns urechea lui Fuf și bebelușul a adormit, cu obrajii roz și respirația liniștită.

Ilustrație din poveste: Oglinda bebelușului, scena 2

De vorbă după poveste

  • Ce a văzut Teo în oglindă?
  • Cum face Teo când vede iepurașul?
  • Tu cum zâmbești când te vezi în oglindă?
Cufărul cu povești

Ai ajuns la capătul poveștii!

Apasă și pui sigiliul acestei povești în cufărul tău. Nu-ți cerem numele și nu trebuie să te înscrii nicăieri — cufărul rămâne doar al tău.

Lasa un comentariu

Comentariul tau va aparea pe site dupa moderare. Multumim pentru comentariu!