Emil Gârleanu (5 ianuarie 1878 – 2 iulie 1914) a fost un scriitor, prozator și jurnalist român, cunoscut pentru talentul său de a descrie natura și micile ființe care o populează. Opera sa este apreciată pentru delicatețea și sensibilitatea cu care surprinde aspecte din lumea vie și pentru mesajele morale subtile.
Emil Gârleanu s-a născut la Iași, într-o familie modestă. A studiat la școala militară de la Iași și mai târziu la București, dar pasiunea sa pentru literatură l-a determinat să se dedice scrisului. Încă din copilărie, a fost fascinat de natură și de frumusețea detaliilor mărunte, inspirație ce se va regăsi în multe dintre lucrările sale.
Gârleanu și-a început cariera literară publicând articole și povestiri în diverse reviste. A fost membru al societății literare „Junimea” și al altor cercuri literare din epoca sa.
Proza sa este caracterizată printr-un stil liric și descriptiv, centrat pe natura vie și pe relația omului cu aceasta. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt povestirile despre animale, păsări și alte viețuitoare mici, prezentate într-o manieră emoționantă și plină de învățăminte.
Pe lângă cariera sa literară, Emil Gârleanu a fost un jurnalist activ, colaborând cu reviste literare importante precum „Viața Românească”. A fost, de asemenea, director al Teatrului Național din Iași pentru o scurtă perioadă.
Opera lui Emil Gârleanu este considerată o comoară a literaturii române datorită sensibilității și profunzimii cu care abordează teme precum natura, viața simplă și conexiunea omului cu lumea din jur. Cartea „Din lumea celor care nu cuvântă” rămâne una dintre cele mai iubite lucrări ale sale, citită de generații întregi.
Emil Gârleanu a murit pe 2 iulie 1914, la doar 36 de ani, lăsând în urmă o operă literară valoroasă și un exemplu de dragoste pentru natură și pentru micile bucurii ale vieții.
