Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885 – 1 septembrie 1944) a fost un scriitor, jurnalist și academician român, considerat unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române. Opera sa este apreciată pentru realismul profund, analiza psihologică și explorarea vieții rurale și sociale din România.
Liviu Rebreanu s-a născut în satul Târlișua, județul Bistrița-Năsăud, într-o familie numeroasă. Tatăl său, Vasile Rebreanu, era învățător, iar mama sa, Ludovica Diuganu, provenea dintr-o familie de țărani. Copilăria și adolescența petrecute în mediul rural au influențat profund temele abordate în opera sa literară.
După terminarea studiilor primare și secundare, a urmat cursurile Academiei Militare din Budapesta, dar a renunțat la cariera militară pentru a se dedica scrisului.
Debutul său literar a avut loc în 1908, cu nuvele și povestiri publicate în diverse reviste. Liviu Rebreanu a devenit cunoscut pentru operele sale de mare amploare, care explorează condiția umană, conflictele interioare și realitățile sociale.
Liviu Rebreanu a fost membru al Academiei Române și director al Teatrului Național din București. Prin operele sale, a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea romanului realist și psihologic din literatura română.
Scrierile sale continuă să fie studiate în școli și universități, iar temele abordate rămân relevante pentru înțelegerea istoriei și societății românești.
Liviu Rebreanu a murit pe 1 septembrie 1944, la Valea Mare, județul Argeș. Casa memorială „Liviu Rebreanu” din Valea Mare a fost transformată în muzeu, păstrând vie amintirea acestui mare scriitor român.
