Autor: Hans Christian Andersen
Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată. Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adev...
Citește mai multAutor: Hans Christian Andersen
Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpiţe şi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi şi roşii şi clămpănea pe egipteneşte, fiindcă limba asta o învăţase de la maică-sa.De jur împrejurul...
Citește mai multAutor: Hans Christian Andersen
Erau odată douăzeci şi cinci de soldaţi de plumb şi toţi erau fraţi, fiindcă fuseseră făcuţi dintr-o lingură veche. Ţineau puşca în mână şi fruntea sus. Aveau o uniformă foarte frumoasă, roşie şi albastră.Cel dintâi lucru pe care l-au auzit pe lumea...
Citește mai multAutor: Ion Luca Caragiale
Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam’ mare, mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai.Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiul...
Citește mai multAutor: Charles Perrault
Era odata ca niciodata un taietor de lemne cu nevasta lui si aveau sapte copii, toti baieti; cel mai mare n-avea mai mult de zece ani, iar cel mai mic n-avea mai mult de sapte.Sa nu va mirati ca taietorul de lemne avusese atatia copii in asa scurta v...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
Omul sa fie mulţumit cu saracia sa, căci, daca e vorba, nu bogatia, ci liniştea
colibei tale te face
fericit. Dar voi sa faceţi după cum va trage inima, si Dumnezeu
sa va ajute si sa va acopere cu aripa
bunatatii sale. Eu sunt acum batr...
Autor: Ion Creangă
Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp, şi pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruinţa mamei. Şi oa...
Citește mai multAutor: Ion Creangă
Nu mi-ar fi ciudă, încaltea, când ai fi şi tu ceva şi de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar aşa, un boţ cu ochi ce te găseşti, o bucată de humă însufleţită în sat de la noi, şi nu te lasă inima să taci; asurzeşti lumea cu ţărăniile tale! ...
Citește mai multAutor: Ion Creangă
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă...
Citește mai multAutor: Ion Creangă
Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împăr...
Citește mai mult