📜 Cine a fost Ion Slavici?
Ion Slavici s-a născut pe 18 ianuarie 1848, în satul Șiria, județul Arad, și a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române. A fost prozator, dramaturg și jurnalist, cunoscut pentru realismul său profund și pentru capacitatea de a surprinde viața satului românesc.
Slavici a fost un apropiat al lui Mihai Eminescu și a colaborat cu Titu Maiorescu și alți membri ai Junimii, publicând în revista „Convorbiri Literare”. Prin operele sale, a reușit să evidențieze atât frumusețea, cât și problemele satului românesc, punând accent pe moralitate, tradiție și destin.
„Mara” (1894) – Romanul său de referință
„Moara cu noroc” (1881) – O capodoperă a nuvelei realiste
„Popa Tanda” (1875) – O poveste despre muncă și perseverență
„Budulea Taichii” (1880) – Povestea ambiției și reușitei
„Pădureanca” (1884) – O poveste de dragoste dramatică
„Fata de birău” (1883)
Ion Slavici a fost unul dintre cei mai mari povestitori ai literaturii române, surprinzând cu măiestrie psihologia personajelor și relațiile sociale. Operele sale rămân lecturi esențiale în școli și sunt apreciate pentru realismul lor profund.
Slavici a murit pe 17 august 1925, dar moștenirea sa literară continuă să inspire generații întregi.
Autor: Ioan Slavici
A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.Poveşti de Ioan Slavici – Zâna ZorilorA fost odată un împărat, – un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte.Unii zice...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de ţară, pe unde umblă şi trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâşmă, la crâşma aceea era o crâşmăriţă; crâşmăriţa a...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreț vestit. Și murăturile foarte mult îi plăceau. Mai ales dacă era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul, încât răsunau ferestrele când cânta Mântuiește, Doamne, norodul tău! Era...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
Au fost odată, într-o margine de sat, un om, pe nume Stan, şi muierea lui. Ea era tristă mereu şi degeaba încerca soţul ei să afle de ce, că ea nu voia să-i spună, căci, zicea ea, avea să fie şi el trist dacă află. Dar Stan nu se lăsă şi pînă la urmă...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
Moara cu noroc – Capitolul I— Omul sa fie mulţumit cu saracia sa, căci, daca e vorba, nu bogatia, ci linişteacolibei tale te face fericit. Dar voi sa faceţi după cum va trage inima, si Dumnezeusa va ajute si sa va acopere cu aripa bunatatii sale. Eu...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
Crivățul șuieră și vâjie izbind în toate părțile stropii sloiți. Pereții caselor, geamurile ferestrilor, scoarța copacilor, grădelele de prin prejurul grădinii, toate deopotrivă sunt învăluite cu o lucie coajă de sloi. În grădina bisericii, pe piața...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie şi mai frumoasă, iar cea mai tânără, Ileana, atâta de frumoasă încât şi Sfântul Soare se oprea în cale ca s-o vadă şi să se desfăteze de frumuseţea e...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
Naica Floare n-are vreme. Cuptorul este ars și plăcinta nu e încă întinsă. Multă grabă nu-i prea bună: Marta ar fi trebuit să mai aștepte cu cuptorul. Ea însă umblă cu gândul tot pe la cei din casă; abia apucă să se vadă și ea la masă cu scărmănători...
Citește mai multAutor: Ioan Slavici
Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac, şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul, care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spus...
Citește mai mult