Jean de La Fontaine (8 iulie 1621 – 13 aprilie 1695) a fost un poet și fabulist francez, recunoscut ca unul dintre cei mai mari scriitori de fabule din literatura universală. Fabulele sale, inspirate din tradiția antică, sunt cunoscute pentru mesajele lor morale și stilul plin de umor și eleganță.
Jean de La Fontaine s-a născut în orașul Château-Thierry, Franța, într-o familie de rang modest. Tatăl său a fost un administrator local, iar mama sa provenea dintr-o familie de meșteșugari. La Fontaine a studiat dreptul la Paris, însă nu a urmat o carieră juridică, fiind atras de literatură și artă.
La Fontaine și-a început cariera literară prin scrierea unor poezii și povești, dar faima sa s-a consolidat prin cele 12 volume de fabule publicate între 1668 și 1694. Fabulele sale au fost inspirate din scriitorii antici Esop și Fedru, dar au fost adaptate contextului și culturii franceze ale vremii.
Fabulele lui La Fontaine sunt caracterizate de un stil simplu, dar elegant, și de un umor subtil care maschează lecții morale profunde. Ele abordează teme precum vanitatea, lăcomia, ipocrizia și înțelepciunea. La Fontaine a fost influențat de scriitorii antici, dar a reușit să transforme tradiția fabulei într-o formă de artă literară modernă.
Jean de La Fontaine este considerat unul dintre cei mai mari fabulisti din toate timpurile. Opera sa a influențat literatura europeană și continuă să fie studiată și apreciată în întreaga lume. Fabulele sale au fost traduse în numeroase limbi și rămân populare atât pentru copii, cât și pentru adulți, datorită mesajelor lor universale.
Jean de La Fontaine a murit pe 13 aprilie 1695, la Paris. Este înmormântat în cimitirul Père Lachaise, iar opera sa continuă să inspire generații de cititori și scriitori.
