Termenul „mărul discordiei” se referă la o sursă de conflict sau dispută, ceva care provoacă neînțelegeri sau tensiuni între persoane sau grupuri. Originea acestei expresii provine din mitologia greacă, mai precis din mitul lui Eris, zeița discordiei.
Expresia „mărul discordiei” face referire la Mărul de aur al discordiei, pe care zeița Eris l-a aruncat la nunta lui Peleus și Thetis ca premiu al frumuseții. Acest gest a declanșat o dispută între zeițele Hera, Atena și Afrodita, care a dus în cele din urmă la Războiul Troian.
În sens mai larg, termenul este folosit pentru a descrie o situație sau un obiect care devine sursă de dispută între oameni sau grupuri.
Povestea din spatele expresiei „mărul discordiei”
La nunta lui Peleus și Thetis au fost invitați toți zeii, cu excepția zeiței Eris. Furioasă că a fost exclusă, Eris a decis să își facă simțită prezența, aruncând un măr de aur pe care era scris „Celei mai frumoase”.
Acest gest a declanșat o dispută între trei zeițe: Hera, Atena și Afrodita, fiecare considerându-se demnă de măr. Zeus, refuzând să aleagă între ele, l-a desemnat pe Paris, un prinț troian, să facă alegerea.
Pentru a-l convinge, zeițele i-au oferit diverse daruri: Hera i-a promis putere, Atena i-a oferit înțelepciune, iar Afrodita i-a promis iubirea celei mai frumoase femei, Elena din Troia. Paris a ales-o pe Afrodita, ceea ce a dus la răpirea Elenei și, ulterior, la izbucnirea Războiului Troian.
Eris – zeița discordiei și haosului
Eris era zeița greacă a discordiei, luptei și haosului. Potrivit mitologiei, ea a fost cauza multor conflicte, inclusiv a Războiului Troian. Se spunea că îi plăcea să semene suferință și dezordine, fiind adesea înfățișată ca un demon al războiului.
Potrivit lui Homer, Eris era apropiată de fratele ei Ares, zeul războiului, și era cunoscută pentru plăcerea de a provoca certuri și lupte între muritori și zei. Unele surse mitologice afirmă că s-a născut din Nyx, zeița nopții, în timp ce altele spun că provine direct din Chaos.
Mărul ca simbol în mitologie
Merele au avut o simbolistică profundă în diferite mitologii. În mitologia greacă, merele de aur ale zeiței Gaia ofereau nemurire, iar în tradiția nordică, merele păzite de zeița Iðunn erau sursa tinereții zeilor.
În creștinism, mărul a devenit simbolul cunoașterii și ispitei în povestea lui Adam și Eva. De asemenea, apare în basme celebre, precum „Albă ca Zăpada”, unde simbolizează seducția și pericolul.
Astfel, mărul discordiei a devenit un simbol al conflictului și al consecințelor deciziilor nesăbuite.
