Zidul dintre curți

Scris de Povestica 6 min de citit
Mărimea textului
Zidul dintre curți
Ilustratie pentru Zidul dintre curți

Între două case de pe aceeași stradă se întindea un zid vechi de cărămidă, acoperit cu mușchi. Pe o parte locuia Ilie, cu salopetă albastră, iar pe cealaltă, Irina, cu rochiță verde. Nu se cunoșteau încă. Zidul înalt ascundea grădinile, iar fiecare copil se juca de obicei în curtea lui.

Într-o dimineață, Max, cățelul pătat al lui Ilie, a lătrat spre zid. O cărămidă se desprinsese și căzuse lângă el. Băiatul a venit până la alee, apoi s-a oprit. Prin locul rămas liber se vedeau frunzele din grădina vecină.

– Max, vino înapoi! a chemat Ilie. Hai lângă mine.

De dincolo s-a auzit o voce.

– Bună! Eu sunt Irina. Am auzit zgomotul.

– Eu sunt Ilie, iar el e Max. Stăm chiar lângă voi!

Copiii puteau vorbi fără să se apropie de zid. Ilie a chemat-o pe mama lui, iar Irina a făcut la fel. Cărămida căzută îi îngrijora.

Ilustrație din poveste: Zidul dintre curți, scena 1

Cele două mame au venit pe alei și au privit zidul de la distanță.

– Are nevoie de reparație, a spus mama Irinei. Chemăm un meșter și nu ne jucăm lângă el până atunci.

– Putem totuși să ne întâlnim? a întrebat Ilie.

– Sigur. Folosim porțile dinspre stradă și mergem împreună.

În după-amiaza aceea, Irina a venit cu mama ei în vizită. Ilie le-a deschis poarta, ținându-l pe Max aproape.

– Vrei să-l cunoști? a întrebat băiatul.

– Da, dar încet, a răspuns Irina.

S-au așezat pe bancă și au lăsat cățelul să se obișnuiască cu ele. Max a adulmecat aerul și s-a culcat la picioarele lui Ilie.

– Ai o grădină frumoasă, a spus Irina. Eu am trandafiri, iar tu ai cireși.

– Mi-ar plăcea să ne putem vizita mai ușor, a răspuns Ilie.

Mamele i-au ascultat. Vorbiseră deja cu meșterul despre zidul slăbit.

– Îl vom înlocui cu un gard scund și o portiță, le-au spus copiilor. Am hotărât asta împreună.

În zilele următoare au venit meșterii. Copiii se jucau în fața caselor, departe de locul lucrării. Adulții au desfăcut zidul și au strâns cărămizile. Ilie și Irina nu vedeau tot ce se întâmpla, dar auzeau din când în când câte un ciocănit. Așteptau curioși să descopere cum aveau să arate grădinile.

Când lucrarea s-a încheiat și locul a fost curățat, mamele i-au chemat. Un gard scund despărțea curțile, iar între ele se deschidea o portiță.

– Acum vedem și florile tale! a spus Ilie.

– Și eu văd cireșii, a răspuns Irina.

Max a dat din coadă, privind când într-o parte, când în cealaltă.

Lângă portiță creștea un păr tânăr, pe care Ilie îl văzuse mereu din curtea lui. Irina l-a privit curioasă.

– Nu l-am observat până acum, a spus ea. Are frunze lucioase.

– Toamna face pere, i-a răspuns băiatul. Când se coc, te invit să gustăm împreună.

Irina a zâmbit și i-a arătat un boboc de trandafir.

– Îți arăt cum ud florile, a propus Irina.

– Iar eu aduc mingea, a spus Ilie.

Au trecut prin portiță împreună cu mamele.

– Credeam că dincolo este o grădină fermecată, a mărturisit băiatul.

– Eu cred că este frumos și așa, a răspuns Irina. Acum avem unde să ne jucăm și putem vorbi în fiecare zi.

A doua zi au plantat flori lângă gard. Mamele pregăteau pământul, Ilie aducea ghivecele mici, iar Irina uda. Max privea din umbră.

– Să lăsăm loc să se deschidă portița, le-a amintit mama.

Copiii au mutat un ghiveci și au râs. Grădinile rămâneau două, dar prietenia lor avea acum un drum între ele.

Ilustrație din poveste: Zidul dintre curți, scena 2

Pe măsură ce treceau săptămânile, florile creșteau. Ilie și Irina își cereau voie înainte să intre în curtea celuilalt. Uneori se jucau împreună, alteori fiecare își vedea de ale lui.

– Azi vin cu mingea? întreba băiatul.

– Da, după ce termin de udat, răspundea Irina.

Portița scârțâia ușor și apoi se închidea la loc.

Când a venit toamna, s-au copt câteva pere. Mama lui Ilie le-a cules și le-a spălat, apoi a chemat vecinele la masă.

– Am ținut minte invitația! a spus Irina.

Au împărțit fructele, povestind despre prima zi în care se auziseră prin zid. Max dormea sub bancă, fără să știe că deschisese povestea cu un lătrat.

Ilustrație din poveste: Zidul dintre curți, scena 3

Seara, Ilie a condus-o pe Irina până la portiță.

– Pe mâine! i-a spus el.

– Pe mâine, vecine! a răspuns fetița.

În cele două grădini mirosea a pământ răcorit și a flori. Zidul vechi nu mai era acolo, dar cel mai mult se schimbase felul în care copiii își făceau loc unul altuia în viața lor.

De vorbă după poveste

  • Cum s-au cunoscut Ilie și Irina?
  • Cine a înlocuit zidul și ce a apărut în locul lui?
  • Cum îi poți propune unui vecin să vă jucați împreună?
Cufărul cu povești

Ai ajuns la capătul poveștii!

Apasă și pui sigiliul acestei povești în cufărul tău. Nu-ți cerem numele și nu trebuie să te înscrii nicăieri — cufărul rămâne doar al tău.

Lasa un comentariu

Comentariul tau va aparea pe site dupa moderare. Multumim pentru comentariu!