Maria avea trei ani și jumătate, părul creț și o suzetă roz, pe care o purta peste tot. O avea la culcare, la plimbare, în parc. Doar la masă o punea pe masă, lângă farfurie, ca să n-o piardă. Mama îi spunea mereu că suzeta e prietena ei cea mică și moale.
Într-o după-amiază, Maria s-a jucat în grădina bunicii Veta. Florile-soarelui se înălțau peste gard, iar fluturii dansau pe lângă căpșuni. Fetița își purta suzeta în mână, dar când a început joaca nu i-a mai dat atenție. Din casă venea miros de plăcinte cu brânză.
– Bunico, nu-mi găsesc suzeta! a strigat Maria, după un timp. Am pierdut-o!
– Nu te îngrijora, a spus bunica. Hai s-o căutăm împreună. Ia gândește-te, pe unde ai fost?
– Pe la flori, pe la căpșuni... și pe bancă!
– Atunci căutăm și acolo, a zis bunica.
Au căutat sub bancă, printre căpșuni și lângă poartă. Maria se uita în toate părțile cu fruntea încrețită. Suzeta nu era nicăieri. Maria a simțit că o podidesc lacrimile.
– Vai, suzeta mea, a șoptit ea.
Maria s-a uitat și sub frunzele late de dovlecel, dar a găsit doar un melc somnoros.
Tocmai atunci, de dincolo de gard, s-a auzit un plâns subțire. Era Tavi, bebelușul vecinilor, care avea doar câteva luni. Mama lui îl legăna, dar el plângea tot mai tare, cu obrajii roșii.
– Tavi este neliniștit, a spus mama lui. Tocmai căutam suzeta lui.
– Am pregătit pentru el un mic dar, a spus bunica. O suzetă nouă, în cutia ei. Pot să v-o aduc.
Maria s-a oprit din căutat și s-a uitat la bebeluș. Îi venea să-l ajute și ea.
Maria a mers până lângă bunica și a dus mâna la buzunarul rochiței. Acolo era suzeta roz!
– Aici te-am pus! a spus ea. Când am luat căpșuna în mână.
Și-a amintit joaca și a zâmbit. Nu mai era rătăcită: stătuse tot timpul aproape de ea.
Bunica a adus o cutie mică din casă. Înăuntru era suzeta nouă pentru Tavi. Maria și-a privit propria suzetă, apoi cutia.
– Pot să duc eu darul? a întrebat.
– Sigur, a spus bunica.
Maria a strâns cutia cu amândouă mâinile și s-a apropiat de gard.
– Aceasta este pentru Tavi, a spus Maria, întinzând cutia vecinei. Bunica a pregătit-o pentru el.
– Ce frumos că mi-ai adus-o, a răspuns mama bebelușului.
Maria s-a uitat la Tavi. Obrajii lui erau încă roșii, dar acum îi urmărea mișcările. Bunica stătea lângă fetiță și îi zâmbea.
Vecina a luat cutia și i-a mulțumit Mariei. După ce a pregătit suzeta nouă, i-a oferit-o lui Tavi și a continuat să-l legene. Încet, bebelușul s-a liniștit.
– Acum te odihnești puțin, i-a șoptit mama lui.
Maria a rămas lângă bunica, privind cum se legăna copilul.
Tavi a privit spre Maria și a mișcat mânuța.
– Parcă îmi face pa-pa, a spus ea.
– Poți să-i faci și tu, a răspuns bunica.
Fetița a ridicat brațul. Darul ajunsese la vecini, iar propria ei suzetă era în buzunar. Nu mai căuta nimic și putea privi liniștită grădina.
– Mă bucur că am ajutat, a șoptit Maria.
– Și eu mă bucur, a spus bunica.
Maria și-a mângâiat buzunarul rochiței.
– Bunico, în seara aceasta aș vrea să încerc să adorm cu ursulețul. Suzeta poate sta în cutiuța mea.
– Încercăm cum îți este bine, a răspuns bunica.
– Și dacă mi se face dor de ea? a întrebat Maria.
– Îmi spui, a răspuns bunica. Sunt lângă tine.
Seara, fetița și-a pus suzeta în cutiuță și a luat ursulețul în brațe. Bunica i-a cântat încet. Maria a ascultat, s-a cuibărit lângă pernă și, după o vreme, a adormit.
Dimineața, Maria a mers în grădină și a făcut cu mâna peste gard. Tavi era în brațele mamei, cu suzeta nouă. Fetița i-a trimis un pa-pa mare, apoi a venit lângă bunica Veta. O aștepta o felie de pâine cu dulceață și o nouă zi de joacă.
De vorbă după poveste
- Unde și-a găsit Maria suzeta?
- Cum a ajutat Maria la oferirea darului pentru Tavi?
- Tu ai dus vreodată un dar cuiva?
Lasa un comentariu