În regatul florilor, unde dealurile miroseau a mentă și a trandafiri, urma să aibă loc o nuntă. Prințul Bujor și prințesa Lăcrămioara voiau o petrecere în poiană, cu toți prietenii lor. Dar mai erau multe de pregătit, iar timpul trecea repede.
Doamna Albină a bătut din aripi și a strigat:
– Atenție, prieteni! Nunta e mâine! Avem de făcut o masă, un arc de flori și muzică! Cine ne ajută?
– Eu! Eu! au strigat mai multe voci din iarbă.
Primul a venit Greieraș, cu vioara lui mică.
– Eu pot cânta! a spus el. Cânt cel mai frumos din toată iarba!
– Perfect, a zis albina. Dar cântă încet, să nu sperii fluturii.
– Promit, a zis Greieraș, ținându-și vioara la piept.
Iepurașii au adus morcovi și trifoi, iar veverițele au umplut coșurile cu alune. Păsările au țesut cu ciocurile crenguțe de salcie într-un arc înalt, sub care urmau să stea mirii. Poiana se umplea de zumzet, de foșnet și de mirosuri bune.
Doar pentru flori nu mai era nimeni. Doamna Albină s-a uitat în jur.
– Cine are grijă de flori? Fără ele, nunta nu e nunta regatului.
Micul Greieraș s-a uitat în pământ, rușinat.
– Eu nu pot, a mărturisit el. Sunt prea mic să car flori.
– Nu trebuie să cari, a spus Albina blând. Trebuie să ne arăți unde sunt cele mai frumoase. Tu te plimbi toată ziua prin iarbă, nu-i așa?
– Așa e, a zis Greieraș.
– Atunci tu ești cel mai potrivit, a încheiat albina.
Greieraș a arătat câmpul de maci, lăcrămioarele și tufele de gălbenele. Albinele au adunat petale, iar păsările le-au prins de crenguțele arcului.
– Roșu, alb și galben! a spus greierul. Exact culorile poienii.
– Vezi? Ai găsit ce ne lipsea, i-a răspuns Doamna Albină.
Până seara, arcul era gata. Greieraș și-a scos vioara, pregătind și cântecul pentru a doua zi.
Noaptea dinaintea nunții, nimeni nu a dormit prea mult. Licuricii au aprins mici felinare printre ierburi, iar buburuzele au lustruit fiecare petală. Iepurașii au tuns iarba cu dinții, ca să fie moale ca un covor, iar veverițele au așezat alune în boluri de ghindă.
Dimineața au sosit Bujor și Lăcrămioara. S-au oprit uimiți: arcul era împodobit, masa pregătită, iar fluturii dansau peste poiană.
– Cine a făcut toate acestea? a întrebat prințesa.
Pe masă erau boluri cu alune, morcovi și trifoi. Albinele aduseseră miere, iar pentru miri era pâine proaspătă.
Greieraș stătea lângă arc, încercând să-și ascundă zâmbetul nerăbdător.
– Toți! au strigat animalele. Greieraș ne-a arătat florile, iepurii au adus mâncarea, iar păsările au făcut arcul!
– Mulțumim, prieteni, a șoptit Bujor emoționat.
– Este cea mai frumoasă surpriză din viața mea, a adăugat prințesa, cu ochii strălucind.
Greieraș a început să cânte, iar poiana s-a umplut de muzică. Fluturii au dansat deasupra, iar albinele au făcut un zumzet vesel. Mirii au mers sub arc, ținându-se de mână, iar petalele au căzut peste ei ca o ploaie parfumată. Soarele de după-amiază aurea fiecare petală.
– Promit să fiu mereu lângă tine, a spus Bujor.
– Și eu, a răspuns Lăcrămioara, cu ochii strălucind.
Animalele au aplaudat cu labele și cu aripile, iar un iepuraș a plâns de emoție în ținuta lui de sărbătoare.
La apus au gustat din bunătățile pregătite și au dansat împreună. Greieraș a primit o floare roșie pentru vioara lui.
– Credeam că sunt prea mic pentru pregătiri, a spus el.
– Ne-ai oferit muzica și ne-ai arătat florile, a răspuns Albina. Ne-ai ajutat mult.
Greierul a prins floarea la vioară și a început încă un cântec.
Când luna s-a ridicat, muzica s-a domolit. Bujor și Lăcrămioara le-au mulțumit încă o dată prietenilor. Iepurii au strâns bolurile, păsările au adunat firele de iarbă, iar albinele au stins felinarele.
Poiana mirosea a mentă și trandafiri. Fiecare ajutase în felul său, iar acum împărțeau aceeași amintire: o zi frumoasă, făcută împreună.
De vorbă după poveste
- Cum a ajutat Greieraș, deși era mic?
- Ce au adus iepurașii și veverițele la nuntă?
- Tu cu ce ai putea ajuta la o petrecere?
Lasa un comentariu