Pantofii care duc oriunde

Tudor găsise în podul bunicului o pereche de pantofi vechi, maronii, cu șireturi roșii și tălpi tocite. Miroseau a piele și a ploaie de vară, iar în dreptul degetelor aveau o mică pată aurie, ca o urmă de soare. I-a încălțat și au venit exact pe măsura piciorului lui.

– Ce comozi sunt! a spus el.

Pantofii au început să mormăie și să se legene pe covor. Tudor s-a oprit și l-a chemat pe bunicul.

– Cred că vor să mergem undeva! a spus el.

Bunicul a zâmbit.

– Merg cu tine. Tu alegi pasul, iar ei ne arată drumul.

Pantofii au strălucit ușor și au pornit numai când băiatul s-a simțit pregătit.

Au mers împreună pe lângă gardul cu trandafiri și pe lângă fântână. Pantofii s-au oprit în fața casei cu obloane albastre. Din curte se auzea un oftat.

– Aici vor să ajungem, a spus Tudor.

Bunicul a bătut la poartă, iar doamna Lina le-a răspuns. Băiatul a așteptat lângă el până când i-a invitat înăuntru.

În curte, doamna Lina, vecina cea bătrână, privea o grămadă de rufe căzute de pe sârmă. Vântul le murdărise de noroi. Avea mâinile tremurânde și ochii umezi.

– Bună ziua, doamna Lina, a spus Tudor. Aveți nevoie de ajutor?

– Of, puiule, mi-e greu să mă aplec, a zis ea. Iar cele de pe sârmă n-ajung să le prind. Eram așa de mândră de albiturile mele!

– Vă ajut eu, a răspuns Tudor.

Tudor a adunat rufele căzute și le-a pus în lighean. Bunicul a ajutat-o pe Lina cu spălatul și cu sârma înaltă, iar băiatul le dădea clemele colorate.

– Aici mai este una albastră, spunea el.

Soarele ieșise dintre nori. Lina a privit rufele așezate din nou la uscat și le-a mulțumit amândurora.

Pantofii au licărit iar.

– Mai vreți o plimbare? a întrebat Tudor.

Bunicul a privit cerul și și-a luat umbrela.

– Putem merge puțin pe aleea de lângă pădurice.

Și-au luat rămas-bun de la vecină.

– Să-mi povestiți ce mai găsiți, le-a spus Lina.

Tudor i-a făcut cu mâna, bucuros că o văzuse zâmbind.

Pe aleea de lângă pădurice a început o ploaie măruntă. Bunicul a deschis umbrela. De sub un tufiș se auzea un mieunat slab. Tudor s-a oprit și a arătat printre frunze.

– Bunicule, este un pisoi!

Micul ghem cenușiu tremura, cu blana udă. Pantofii nu se mai mișcau. Îi aduseseră la cineva care avea nevoie de ajutor.

Bunicul s-a apropiat încet și a luat pisoiul într-un prosop pe care îl avea în sacoșă.

– Îl ducem la adăpost și cerem ajutor pentru îngrijirea lui, a spus el.

– Îi putem spune Fulg până aflăm al cui este? a întrebat Tudor.

Pisoiul a mieunat, iar băiatul i-a privit năsucul mic de sub prosop.

Pantofii i-au îndrumat înapoi la casa cu obloane albastre. Bunicul a bătut la ușă și i-a explicat Linei unde găsiseră pisoiul.

– Putem să-l ținem aici cât întrebăm prin vecini și vorbim cu veterinarul? a întrebat ea.

Tudor a privit-o bucuros. Vecina adusese deja un coș și o pătură moale, potrivite pentru micul musafir.

Au pregătit pentru Fulg apă și hrană potrivită, urmând sfatul veterinarului. Lina s-a așezat lângă coș, iar pisoiul a început să toarcă după ce se încălzise și se odihnise.

– De mult nu mai aveam un musafir atât de mic, a spus ea.

Bunicul a zâmbit.

– Mai întâi aflăm dacă îl caută cineva. Apoi vedem ce urmează.

– Mai pot veni în vizită? a întrebat Tudor.

– Sigur, cu bunicul sau cu părinții tăi, a răspuns Lina. Îmi poți povesti și cum a fost la grădiniță.

În zilele următoare, adulții s-au ocupat de pisoi. Când au aflat că nu îl căuta nimeni, Lina a hotărât să-l păstreze. Tudor s-a bucurat pentru amândoi.

Acasă, bunicul l-a întrebat pe Tudor ce i-a plăcut la plimbarea lor.

– Că am observat-o pe doamna Lina și l-am auzit pe Fulg, a răspuns băiatul. Pantofii ne-au arătat drumul.

– Iar noi ne-am oprit și am căutat cum să ajutăm, a spus bunicul.

Tudor și-a privit pantofii, care licăreau mulțumiți lângă ușă.

Seara, Tudor și-a dat pantofii jos și i-a așezat lângă ușă. Prin geam se vedea lumina de la casa vecinei, unde un pisoi gri torcea în poală. Pantofii au oftat mulțumiți și au adormit, cu șireturile răsfirate pe covor, iar în vis au călătorit pe alte drumuri, către alți oameni care aveau nevoie de un prieten.

De vorbă după poveste

• Unde l-au dus pantofii pe Tudor?
• Cum s-a simțit doamna Lina când a primit pisoiul?
• Tu cui ai putea să-i dai o mână de ajutor?