Prima zi la grădiniță

În dimineața aceea, Ilinca s-a trezit devreme. Avea un ghiozdănel galben, două codițe și o burtică plină de fluturi. Era prima ei zi la grădiniță, iar ursulețul Fuf venea și el în rucsac. Mama i-a potrivit bretelele, apoi au pornit împreună pe drumul luminat de soare.

– Mami, dacă nu-mi place acolo? a întrebat Ilinca pe drum.

– Vom vedea împreună, a zis mama. Dar sunt sigură că vei găsi lucruri frumoase. Și eu vin să te iau după masă.

Ilinca a strâns mai tare mâna mamei.

Grădinița era o casă galbenă, cu flori la ferestre. Din curte se auzeau râsete. La poartă, educatoarea Ana le-a întâmpinat cu un zâmbet. Avea ochelari rotunzi și un șorț cu buzunare.

– Bună dimineața, Ilinca! Te așteptam. În clasă avem cuburi, cărți și o mulțime de jucării.

Mama a pupat-o pe frunte și a desenat o inimioară mică în palma ei.

– Când ți-e dor, te uiți la inimioară, a șoptit ea. Eu mă gândesc la tine.

Ilinca și-a mușcat buza. Mama a plecat, iar sala a început să pară foarte mare.

Ilinca s-a așezat într-un colț, cu Fuf în brațe. Prin sală alergau copii. Unii construiau castele din cuburi, alții desenau pe hârtie mare. Ea se uita fără să zică nimic. Un nod mic i s-a pus în gât. Ar fi vrut să se joace, dar picioarele nu o ascultau, iar ochii îi străluceau, gata să plângă.

Dintr-o dată, un băiat cu un camion roșu s-a oprit lângă ea.

– Salut! Eu sunt Vlad. Tu cum te cheamă?

– Ilinca, a șoptit ea.

– Ce frumos ursuleț ai! a spus Vlad. Cum îl cheamă?

– Fuf.

– Fuf vrea să ne ajute să construim un garaj? a întrebat Vlad.

Ilinca s-a gândit puțin, apoi a dat din cap.

– Eu pun cuburile, iar el verifică acoperișul, a spus ea.

– Perfect! a râs Vlad.

Ilinca l-a așezat pe Fuf lângă ei și a ales primul cub roșu.

Au construit împreună un garaj mare, cu rampă și cu steag. Ilinca punea cuburile roșii, iar Vlad pe cele albastre. Când au terminat, camionul a intrat în garaj cu zgomot: Brum, brum, brum!

– Ți-a ieșit foarte bine! a spus doamna Ana, care se oprise să se uite. Ilinca, vrei să ne ajuți să pregătim masa de prânz? Avem nevoie de cineva care să pună șervețelele.

– Eu pot! a zis Ilinca, mândră.

Până să fie gata prânzul, Ilinca și Vlad au așezat șervețelele pe mese. Le-au potrivit unul lângă altul, apoi s-au spălat pe mâini.

– Și Fuf are loc? a întrebat Ilinca.

– Îl punem pe scăunelul de lângă noi, a propus Vlad.

Fetița a zâmbit și i-a netezit urechile ursulețului.

La masă, Vlad s-a așezat lângă ea. Au mâncat o supă de legume și o felie de pâine cu unt. Pe masă erau pahare cu compot de vișine și o floare într-o vază mică. Ilinca a observat că nodul din gât dispăruse. În locul lui, burtica i se umpluse de bucurie.

După masă, au ieșit puțin în curte. Ilinca s-a dat în leagăn, iar Vlad a povestit despre camionul lui. Mai târziu, doamna Ana le-a citit o poveste despre un arici care își pregătea culcușul. Ilinca asculta cu Fuf în brațe. Din când în când, privea inimioara din palmă.

Când mama a venit s-o ia, Ilinca a fugit spre ea.

– Mami! Am construit un garaj! Și am un prieten, Vlad! Fuf a verificat acoperișul!

– Câte lucruri frumoase ai de povestit, a spus mama.

– Mâine mai vin, a hotărât Ilinca. Vreau să facem și un drum pentru camion.

Seara, în pat, Ilinca și-a privit palma. Inimioara aproape dispăruse, dar ea o simțea încă. Fuf s-a cuibărit lângă ea.

– Mâine mergem iar, Fuf, a șoptit Ilinca, și somnul a prins-o repede, cu visuri despre garaje și camioane roșii.

De vorbă după poveste

• De ce era Ilinca emoționată dimineața?
• Ce i-a desenat mama în palmă?
• Cum ți-ai făcut tu un prieten nou?