Prințul sărac și prințesa bogată – poveste pentru copii

Prințul Andrei venea dintr-un regat mic și sărac, unde casele erau din lemn, iar drumurile pline de pietre. Avea haine cu petice la coate și un cățeluș pe nume Zdreanță. Dar zâmbetul lui era cel mai călduros din lume.

Într-o zi, Andrei a mers cu un sol la regatul vecin, ducând o scrisoare de la tatăl său. Zdreanță îi însoțea, țopăind pe lângă căruță. Palatul Sofiei avea porți aurite și ferestre înalte.

– Uite unde am ajuns, i-a spus prințul cățelului.

Solul a dus scrisoarea regelui, iar copiii au fost poftiți în grădină.

Poarta palatului s-a deschis scârțâind, iar înăuntru se întindea un covor roșu lung cât un drum de sat. Pereții erau acoperiți cu oglinzi mari, în care Andrei își vedea hainele cârpite și pantofii prăfuiți. Nu s-a rușinat însă. A ridicat fruntea și a mers drept spre prințesă.

– Cine ești tu? a întrebat prințesa Sofia, privindu-i hainele de sus.

– Sunt Andrei, prinț din regatul de peste deal, a spus el.

– Prinț? Cu petice? a râs ea. Eu am o sută de rochii și o mie de bijuterii.

– Ce frumos, a zis Andrei sincer.

Andrei nu știa ce să răspundă. A privit grădina tăcută, cu alei largi și multe flori.

– Cu cine te joci aici? a întrebat el.

– Uneori cu verii mei, a spus Sofia. Dar locuiesc departe. În rest, stau mai mult cu adulții.

Andrei s-a gândit la copiii din satul lui și la jocurile lor de după-amiază.

Zdreanță a pornit după un fluture, care s-a ridicat imediat peste flori. Sofia a alergat după cățel, ridicându-și poala rochiei. Lângă peluză, pământul era încă ud după ploaie. Piciorul i-a alunecat și s-a așezat fără voie într-o baltă de noroi.

– O, nu! a strigat ea, privind rochia aurie și coroana căzută pe iarbă.

Sofia a încercat să se ridice, dar pantoful îi rămăsese în noroi. Andrei, aflat aproape, a venit lângă ea.

– Îți dau mâna. Te-ai lovit?

– Nu cred. M-am speriat, a răspuns prințesa.

Un slujitor a adus un prosop, iar altul a mers după apă. Nimeni nu mai privea acum covorul sau hainele, ci pe Sofia.

Andrei s-a așezat pe vine și a ținut mâna Sofiei cât ea își scotea pantoful din noroi. Slujitorul a întins prosopul pe marginea aleii.

– Poți sta aici o clipă, prințesă.

Sofia a privit peticele ude de pe mânecile lui Andrei. Cu puțin timp înainte râsese de ele. Acum băiatul o ajuta fără să-i amintească vorbele acelea.

Sofia și-a sprijinit mâna de a lui Andrei și s-a ridicat. Pantoful a ieșit din noroi cu un plescăit caraghios.

– Ești bine acum? a întrebat băiatul.

– Da. Doar rochia mea arată altfel.

– Noroiul se poate spăla, a spus el.

Slujitorul i-a dat prosopul. Andrei și-a privit mânecile ude, bucuros că prințesa nu se lovise.

Sofia și-a șters obrajii cu prosopul. Zdreanță s-a așezat lângă ea, cu urechile plecate.

– Și tu ești plin de noroi, i-a spus prințesa.

Cățelul a dat din coadă, stropind puțin iarba. Sofia a început să râdă.

– Acum semănăm!

Andrei a râs și el. Era mai ușor să vorbească atunci când nu se mai uitau numai la haine.

– Îmi pare rău că am râs de peticele tale, a spus Sofia. N-a fost frumos.

– M-a durut puțin, a răspuns Andrei. Dar mă bucur că putem vorbi altfel acum.

– Ai vrea să ne jucăm împreună?

– Da. Mai întâi să ne spălăm mâinile.

Sofia a încuviințat și i-a mulțumit și slujitorului care îi adusese prosopul.

Au stat pe iarbă, au făcut baloane din apă cu săpun și au alergat după Zdreanță. Au povestit despre regatele lor. Andrei i-a arătat cum se face un coif din frunze, iar Sofia i-a arătat cum ține coroana dreaptă.

– Aveam multe lucruri, dar nu știam cum să încep o prietenie, a spus Sofia.

– Eu am început cu o mână întinsă, a răspuns Andrei.

– Iar eu pot începe cu o invitație. Mai vii să ne jucăm?

– Cu drag.

Solul a sosit cu răspunsul regelui. Andrei a promis că va aduce și caietul lui de povești.

Părinții celor doi au continuat schimbul de scrisori și au pregătit ajutoare pentru satele care aveau nevoie de ele. Sofia i-a poftit și pe alți copii la joacă. Andrei venea uneori cu Zdreanță și cu povești noi.

În grădină se auzeau tot mai multe râsete. Prietenia lor crescuse din felul în care învățaseră să se privească și să se asculte.

De vorbă după poveste

• Cum a ajutat-o Andrei pe prințesa Sofia?
• Ce a schimbat Sofia în felul ei de a vorbi cu Andrei?
• Ce lucru bun ai făcut tu pentru un prieten?