Purcelușul curat – poveste cu animale

Purcelușul Roz era cel mai curat purceluș din toată ferma. Se spăla de trei ori pe zi, avea o fundiță albastră la coadă și nu suporta pic de noroi pe picioruș. Dimineața își lustruia copitele, iar seara își peria urechile.

– Fuj! spunea el când frații lui se tăvăleau în băltoacă. Sunteți toți murdari! Eu rămân curat!

– Veniți în noroi, e minunat! chicoteau frații, stropindu-se.

– Nici nu mă gândesc, a zis Roz și s-a dus în partea uscată a curții, cu nasul sus.

În fiecare dimineață, Roz își aranja fundița în apa troacei, ca într-o oglindă. Îi plăcea să-și vadă urechile curate și coada roz.

– Tu chiar iubești fundița aceea, îi spunea un frate.

– Da. Am ales-o singur!

Când ceilalți se îndreptau spre băltoacă, Roz mergea la umbra gardului, unde pământul era uscat. Fiecare avea locul preferat pentru joacă.

Mama Trufa, mare și blândă, era mereu acoperită de noroi.

– Roz, puiule, încearcă o dată, a zis ea. Noroiul face bine.

– Nu, mamă, a clătinat el din cap. Mie îmi place să fiu curat.

– Bine, a oftat mama. Când vei vrea, ușa e deschisă.

Frații îl chemau uneori la băltoacă, dar se opreau când Roz spunea că nu vrea. Mama Trufa îi privea pe toți cu drag.

– Poți întreba orice despre noroi, i-a spus ea într-o zi.

– Nu înțeleg de ce vă place atât de mult.

– Atunci am să-ți arăt, când vrei să vii mai aproape, a răspuns mama.

Într-o zi, aerul s-a încălzit devreme. Roz a ieșit să se joace, apoi s-a întors repede la umbră.

– Astăzi e prea cald pentru alergat, a spus el.

Mama îi pregătise apă în troacă. Purcelușul a băut și s-a așezat sub acoperișul adăpostului, privind cum frații lui intrau în noroiul umed. Păreau foarte mulțumiți acolo.

Găinile stăteau sub căruță, iar rațele pluteau în apă. Roz și-a mișcat urechile, căutând răcoarea.

– Ei au găsit câte un loc bun, și-a spus.

Lângă gard, Mama Trufa le arăta purceilor partea umbrită a băltoacei. Noroiul era moale și lucios. Roz a privit-o fără să mai ridice nasul, curios să afle ce simțeau ceilalți.

– Mamă, de ce stați în noroi vara? a întrebat el.

– Ne ajută să ne răcorim, a răspuns Trufa. Și stratul de noroi ne ferește pielea de soare. Umbra rămâne importantă.

Roz s-a apropiat până la margine, fără să intre.

– Eu credeam că este doar murdărie, a spus el.

– Poate fi și folositor, a spus ea.

Ghiță, un gândac negru, trecea pe alături, împingând o biluță de bălegar.

– Mă pot opri puțin la umbră? a întrebat el.

– Sigur, a răspuns Roz. Tocmai aflam de ce le place porcilor noroiul.

– Am văzut cât de mulțumiți se odihnesc aici vara, a spus gândacul.

Purcelușul și-a întins piciorușul spre marginea umedă, gândindu-se dacă să încerce.

– Nu trebuie să intru deodată, nu-i așa? a întrebat Roz.

– Poți începe cu un picior, a răspuns Mama Trufa.

Purcelușul a atins noroiul.

– E răcoros!

Ghiță s-a așezat pe o pietricică uscată.

– Tu hotărăști dacă îți place, i-a spus el.

Roz a mai făcut un pas, ținându-și coada ridicată ca să nu ude fundița albastră.

Noroiul umed i-a cuprins burta și picioarele. Roz s-a așezat încet în partea umbrită a băltoacei.

– Acum înțeleg, a spus el. Se simte bine în ziua aceasta fierbinte.

Mama Trufa a venit lângă el. Purcelușul a privit două pete de noroi de pe spate și a zâmbit. Putea să-i placă fundița curată și, uneori, o baie răcoroasă de noroi.

– Mamă, mâine poate vin iar aici, a spus Roz.

– Te așteptăm, a răspuns Trufa.

– Dar dimineață tot îmi aranjez fundița!

– Bineînțeles, a zâmbit mama.

Frații s-au apropiat și i-au făcut loc. Roz nu mai trebuia să aleagă între a fi el însuși și a încerca un lucru nou. Putea să le îmbine în felul lui.

Roz și-a stropit frații cu noroi, începând un joc nou. Au râs cu toții și s-au tăvălit împreună. Gândacul Ghiță privea mulțumit de pe mal.

– Vezi? Uneori trebuie să încerci ca să afli, a spus el.

– Mulțumesc, Ghiță, a răspuns Roz, plin de noroi.

Seara, Roz a făcut baie în apa limpede din troacă și a ieșit curat ca la început. Fundița lui albastră strălucea. Dar acum știa că a fi curat nu e totul. În zilele fierbinți se întorcea cu bucurie în băltoacă, iar noaptea dormea liniștit lângă mama lui.

De vorbă după poveste

• De ce nu voia Roz să intre în noroi?
• Cum l-a ajutat noroiul pe Roz?
• Ai încercat vreodată un lucru nou care ți s-a părut ciudat la început?