În dimineața balului de primăvară, rochia nouă a Rozaliei s-a rupt într-o creangă. Prințesa a dus-o la doamna Mărgărit, croitoreasa palatului.
– O putem repara până diseară? a întrebat ea.
– Materialul e foarte subțire. Aș avea nevoie de mai mult timp, a răspuns croitoreasa.
Rozalia a privit florile de la fereastră, încercând să găsească altă idee.
– Ai și rochia albă de anul trecut, i-a amintit doamna Mărgărit.
– Îmi vine încă bine, a spus prințesa. Mi-ar plăcea s-o împodobesc altfel, ca o grădină.
– Putem încerca împreună. Ce ai vrea să punem?
Rozalia s-a gândit la trandafirii din grădină.
– Petale! Cele căzute sunt frumoase. Mă duc să văd dacă putem strânge destule.
Rozalia a ieșit în grădină. Trandafirii erau în floare, roșii, roz și albi, iar vântul presărase petale pe cărări.
– Nu trebuie să rupem florile, și-a spus ea. Avem destule aici, pe jos.
A adus un coș și a început să aleagă petalele curate. Aerul mirosea dulce, iar soarele încălzea încet iarba udă. Dintr-un tufiș s-a auzit un bâzâit subțire.
– Bzz! Ce faci, prințesă? a bâzâit albinuța Bâz.
– Încerc să fac o rochie, Bâz! Mă ajuți să adun petalele căzute?
– Bzz, bineînțeles! a răspuns albinuța și a zburat spre cel mai înalt tufiș.
Albinuța avea aripi fine, ca de sticlă, iar pe spate purta dungi galbene și negre, strălucitoare ca o bijuterie mică.
Au adunat petale toată dimineața. Rozalia le-a pus într-un coș, una peste alta, moi ca mătasea. Mirosul dulce le-a urmat peste tot.
– Acum, ac și ață! a spus Rozalia.
Petalele erau atât de fragile, încât Rozalia le atingea ca pe aripi de fluture. Fiecare avea o nuanță diferită de roz, de la pal la intens.

Doamna Mărgărit a adus rochia albă, un ac și ața fermecată din lada ei.
– Cu firul acesta, petalele rămân proaspete câteva zile, a explicat ea.
A arătat cum se fac cusăturile mici, iar Rozalia a încercat. Când i-au obosit degetele, s-au oprit puțin. Apoi au continuat împreună, așezând petalele pe material, rând după rând.
– Ce frumos iese! a exclamat croitoreasa. Dar petalele se rup ușor.
– Le coasem una peste alta, ca solzii unui pește, a spus Rozalia. Așa se țin tare.
– Bzz, te ajut să le așez! a zis Bâz.
Spre seară, rochia era gata. Avea fusta largă, cu mii de petale roz și roșii, și un brâu de petale albe. Strălucea ca o floare mare.
– Rozalia, ești o artistă! a șoptit doamna Mărgărit.
Rochia foșnea ușor când se mișca, iar parfumul de trandafiri umplea camera, ca o grădină întreagă adusă între patru pereți.
La bal, rochia împodobită cu petale a atras privirile.
– Ce rochie minunată! De unde ai cumpărat-o? a întrebat o doamnă.
– Am creat-o cu doamna Mărgărit și cu albinuța Bâz, a răspuns Rozalia. Era rochia mea albă; acum poartă grădina noastră.
Muzicanții au început valsul. Petalele foșneau ușor, iar prințesa a făcut o reverență, zâmbindu-le prietenelor sale.

Ceilalți invitați au venit în jurul ei, mirosind aroma dulce.
– Mie mi-ar plăcea una din frunze! a strigat un băiețel.
– Iar mie din margarete! a râs o fetiță.
– Mâine vă învăț pe toți, a promis Rozalia.
A doua zi, Rozalia și doamna Mărgărit au pregătit în grădină o masă de lucru. Copiii au adus petale căzute, frunze și panglici. Au făcut mai întâi coroane și mici podoabe, ajutați de croitoreasă.
– Încet, câte un pas, le spunea Rozalia.
Bâz zbura deasupra coșurilor.
– Bzz! Mai sunt petale roz lângă alee! a anunțat ea.
Au făcut rochii, pălării și coroane din flori. Peste câteva zile, balul a fost al florilor, iar toată țara a mirosit a primăvară. Pe străzile orașului, copiii purtau coroane de margarete și lămâițe, iar bătrânii se opreau să le admire, zâmbind cu ochii umezi.
Seara, Rozalia și-a atârnat rochia în dulap. Petalele încă miroseau frumos, datorită firului fermecat. Peste câteva zile aveau să se usuce, iar prințesa voia să păstreze câteva între paginile unui album.
– Mă bucur că am încercat, i-a spus lui Bâz. Și că m-ați ajutat.
Albinuța a adormit pe pervaz, iar Rozalia a închis dulapul, gândindu-se deja la alte creații.
De vorbă după poveste
- Din ce și-a făcut Rozalia rochia pentru bal?
- Cine a ajutat-o pe prințesă?
- Tu ce ai putea crea singur, din lucruri simple din natură?
Lasa un comentariu