Steluța de la grădiniță

Vinerea, la grădiniță, doamna Lili le oferea copiilor steluțe pentru lucruri la care lucraseră cu grijă. Matei nu-și primise încă steluța de săptămâna aceea și se gândea mult la ea.

– Astăzi fac o casă cu un curcubeu, a spus el.

Îi plăcea să-și închipuie steluța aurie pe tricou, dar avea și multe idei pentru desen.

Cu o seară înainte, Matei se gândise mult. Voia să deseneze o casă mare cu un copac, un câine și un curcubeu. De dimineață a luat pensulele, hârtia albă și toate culorile și s-a așezat la un șevalet din colțul clasei.

– Doamna Lili, să nu vă uitați până nu e gata! a strigat el.

Matei a pictat cu grijă. A făcut casa roșie, acoperișul albastru, iar copacul verde ca iarba. Tocmai desena curcubeul, când a auzit un plâns în spatele lui. S-a întors și a văzut-o pe colega lui, Ana, în rochia ei galbenă.

– Ce s-a întâmplat, Ana? a întrebat Matei.

– Mi-am vărsat vopseaua pe rochie! a zis Ana printre sughițuri. Mama o să fie supărată! Nu pot să mai pictez.

Pe rochia galbenă se întinsese o pată mare, albastră. Ana ținea paharul gol în mână, iar lacrimile îi curgeau pe obraji. Ceilalți copii se uitau la ea, dar nimeni nu se apropia.

Matei s-a uitat la desenul lui, apoi la Ana. Pensula lui era plină de culoare, iar curcubeul nu era gata. Se temea că, dacă se oprea, nu avea să termine desenul la timp. Dar Ana plângea și nu putea fi lăsată singură.

– Vrei să o chemăm pe doamna Lili, Ana? a spus el.

Ana a încuviințat. Matei a chemat educatoarea, care i-a adus un șorț curat și a ajutat-o să se aranjeze.

– Ne ocupăm de pată, i-a spus doamna Lili. Acum poți continua să pictezi dacă dorești.

Matei i-a întins un șervețel pentru mâini.

– Mulțumesc, a șoptit Ana. Aș vrea să mai stau puțin lângă tine, până mă liniștesc.

Matei a luat o pensulă curată și i-a întins-o.

– Vrei să pictăm împreună? Eu adaug frunze copacului, tu faci soarele. Soarele tău e galben ca rochia ta.

– Da, mi-ar plăcea, a spus Ana și a început să picteze. Pe hârtia lui Matei a apărut un soare mare, cu raze lungi, care a luminat tot desenul.

Au lucrat amândoi, unul lângă altul, râzând. Curcubeul lui Matei a ieșit cam strâmb, iar soarele Anei avea ochi mari și zâmbet. Desenul era diferit de planul de dimineață și era al amândurora. Când au terminat, se apropiase prânzul.

– E gata! a strigat Ana.

Doamna Lili a venit să vadă lucrările. Se uita la desenele celorlalți, apoi la cel al lui Matei și al Anei. A zăbovit lângă el.

– Matei, ai făcut un desen cu soarele Anei? Ce frumos!

– Da, doamnă. Ana a avut nevoie de ajutor, iar eu am vrut să o ajut.

Doamna Lili a luat o steluță din cutie.

– Am observat cum ai întrebat-o pe Ana de ce are nevoie și ai chemat ajutor, i-a spus lui Matei. Aceasta este pentru grija ta.

– Credeam că trebuie să desenez singur ca să o primesc.

– Putem aprecia multe lucruri: răbdarea, încercările și felul în care ne purtăm unii cu alții.

Ana i-a zâmbit.

– Mie mi-a prins bine că ai rămas lângă mine, a spus ea.

Matei și-a privit steluța, apoi desenul comun.

– Și mie mi-a plăcut să pictăm împreună.

Doamna Lili a vorbit apoi cu Ana despre soarele ei și cu ceilalți copii despre lucrările lor. Fiecare avea ceva de povestit despre ce încercase în dimineața aceea.

– Mami, astăzi am primit o steluță! a spus Matei când a ajuns acasă.

– Pentru desen?

– Pentru că am ajutat-o pe Ana. Am chemat-o pe doamna Lili, apoi am pictat împreună.

– Și desenul?

– L-am terminat amândoi. A ieșit altfel decât voiam la început, dar ne-a plăcut.

Mama l-a invitat lângă ea, curioasă să audă toată întâmplarea.

Mai târziu, Matei i-a povestit mamei și despre soarele pictat de Ana. Mama l-a îmbrățișat strâns. În pat, Matei a atins steluța și a adormit zâmbind, gândindu-se că îi plăcuse să fie alături de prietena lui.

De vorbă după poveste

• De ce a primit Matei steluța?
• Ce a făcut Matei când Ana a plâns?
• Tu cum ajuți un prieten care e trist?