Vânătoarea de comori din bibliotecă – poveste de aventură

În ziua în care ploaia a bătut toată după-amiaza în geamurile bibliotecii, Ilinca a găsit între paginile unui atlas vechi un bilețel îngălbenit. Era scris de mână, cu cerneală violetă și litere ca niște cârlige.

– Uitați-vă! a șoptit ea. Cineva a ascuns asta aici, special pentru noi. Afară, trăsnetele se auzeau tot mai departe.

Bilețelul spunea: „Cuvintele cresc pe rafturi, fără frunze. Caută volumul Orașe și poduri, cu un pod de piatră pe copertă.” Prietenii Ilincăi, Tudor și Matei, au venit lângă Ilinca.

– Pare un joc pregătit de cineva, a spus ea. Întrebăm dacă putem urma indiciile?

Bibliotecara, doamna Savu, i-a privit de la ghișeu și a încuviințat, cu un zâmbet misterios.

– Rafturile sunt ca niște copaci de hârtie, a râs Tudor.

– Avem titlul cărții, a observat Matei. Este la geografie. Am văzut-o când căutam un atlas.

Ilinca a luat o foaie.

– Scriem ce aflăm, ca să nu uităm.

Tudor privea spre rafturi, nerăbdător, dar de data aceasta i-a așteptat pe ceilalți.

Matei a căutat timid prin raftul de geografie și a scos un volum gros despre orașele de pe malul râurilor. Pe copertă era desenat un pod de piatră. Dintre pagini a căzut un al doilea bilet.

– Bravo, Matei! a strigat Tudor atât de tare, că tot raftul a tresărit.

– Șșșt! a venit o șoaptă de la ghișeu.

Doamna Savu își ridicase privirea din spatele ochelarilor, dar în colțul gurii avea ceva ca un zâmbet ascuns. Copiii s-au făcut mici, s-au strâns în jurul lămpii verzi și au citit noul indiciu în șoaptă, cu capetele lipite. Pe masă ardea o lumânare electrică, iar umbrele dansau pe pereți.

Al doilea bilet spunea: „Pe raftul jocului sunt câteva litere. Caută inițiala cuvântului hartă, apoi cartea despre un mic rozător.” Ilinca a potrivit biletul sub lampă.

– Avem două lucruri de aflat, a spus ea. Litera și animalul.

Matei a notat cuvintele importante, iar Tudor a început să înșire animale mici, în șoaptă, ca să nu-i deranjeze pe ceilalți cititori.

– Hartă începe cu H, a spus Ilinca.

– Hamster începe la fel! a adăugat Tudor.

Matei le-a arătat un raft jos, pregătit pentru joc, cu litere pe cartonașe.

– Acolo este cartea despre hamsteri.

Au mers împreună, comparând biletul cu titlurile. Indiciul le spunea ce să caute, iar fiecare observase câte o parte din răspuns.

Cartea despre hamsteri stătea pe raftul de jos. Tudor a scos-o cu grijă și a așezat-o pe masă. Între pagini se afla un plic mic, cu o cheie de alamă și al treilea bilet.

– O cheie adevărată! a șoptit el.

Ilinca i-a întins foaia de notițe. Matei a desenat forma cheii, înainte să citească următorul indiciu.

– O cheie! a exclamat Tudor, ținând-o sus ca pe un trofeu. Acum trebuie doar să găsim ușa!

– Stai puțin, a spus Ilinca. Să citim întâi biletul. Poate ne spune ce deschide cheia.

– Tu citești prea încet! s-a plâns Tudor, bătând din picior. Matei le-a propus să citească biletul pe rând, ca să poată înțelege toți indiciul.

Ilinca a citit: „Caută tabloul cu un cufăr. Cheia deschide locul din spatele poveștii lui. Roag-o pe bibliotecară să te însoțească.”

– Tabloul este sus! a spus Matei. L-am văzut cu clasa.

Au mers la ghișeu. Doamna Savu și-a luat cheia mare de lângă lampă și le-a făcut semn s-o urmeze.

Au urcat împreună, ținându-se de balustradă. În hol atârna tabloul cu un cufăr pe un țărm. Tudor s-a oprit în fața lui.

– Îl dăm jos? a întrebat.

– Nu este nevoie, a răspuns doamna Savu. Priviți marginea.

Ilinca a observat două balamale mici. Matei a văzut broasca de alamă. Tabloul era chiar ușița unui colț ascuns, pregătit pentru joc.

Tudor a potrivit cheia, iar bibliotecara a deschis ușița decorată. Dincolo era un colț de lectură.

– Credeam că ridicăm tabloul, a recunoscut băiatul.

– Bine că am privit înainte, a spus Ilinca.

Matei a notat descoperirea. Cheia, balamalele și indiciul se legau într-o explicație, fără să fie nevoie să miște ceva greu.

Înăuntru erau un fotoliu, perne, o lampă și copii ale unor scrisori, legate cu panglică albastră. Pe masă scria: „Pentru cei care caută împreună.”

– Scrisori de la cine? a întrebat Tudor.

Doamna Savu le-a făcut loc lângă masă. Ilinca a privit desenele de pe prima pagină, iar Matei a recunoscut numele bibliotecii dintr-o ștampilă veche.

– Sunt amintiri ale copiilor de acum patruzeci de ani, a explicat bibliotecara. Au fost de acord să le pregătim pentru cititorii de astăzi. Eu am fost una dintre ei.

– Ați desenat ceva? a întrebat Ilinca.

Doamna Savu a ales o pagină cu o bibliotecă plină de ferestre. Tudor s-a apropiat, curios să vadă desenul.

– Acesta este un loc pentru citit și povestit, a spus doamna Savu. Va fi deschis și celorlalți copii. Voi puteți propune prima întâlnire.

– Citim scrisorile și desenăm cum ne închipuim biblioteca peste alți patruzeci de ani! a propus Matei.

Ilinca a zâmbit, iar Tudor a încuviințat. Comoara nu devenea mai mică fiindcă urma s-o împartă.

– Fără Matei nu găseam cartea cu poduri, a spus Ilinca.

– Fără tine nu legam indiciile, a adăugat Tudor.

– Iar tu ai ghicit hamsterul și ai păstrat cheia, i-a răspuns Matei.

Au râs încet. Ploaia se oprise. Pe foaia lor rămăsese drumul aventurii, iar pe masă îi aștepta prima scrisoare.

De vorbă după poveste

• Ce indiciu ți s-a părut cel mai greu de descifrat și de ce?
• Cum a ajutat fiecare copil la găsirea comorii?
• Ce loc secret ai vrea tu să ascunzi într-o bibliotecă?