La marginea satului, după ultimul gard, stătea o căsuță cu acoperiș strâmb. În ea locuia Baba Veta. Copiii spuneau că e vrăjitoare. Se spunea că are un nas lung, o pălărie ascuțită și că fierbe poțiuni verzi.
– Să nu treceți pe acolo! șoptea toată lumea.
Într-o seară, cățelul lui Cosmin, Grivei, a ieșit pe poarta rămasă deschisă. Cosmin a chemat-o pe mama și au pornit să-l caute. L-au strigat pe uliță, apoi au auzit un schelălăit dinspre casa Vetei.
– Cred că este acolo, a spus băiatul.
Mama a închis poarta din urma lor și l-a luat de mână.
Cosmin s-a oprit lângă mama, cu inima bătând repede. Își amintea ce auzise despre Veta, dar îi era dor de Grivei. Mama a bătut la poartă și a chemat-o pe femeie. Pe cărarea din curte creștea mușețel, iar prin fereastră se vedea o lumină caldă. Veta a venit să le deschidă.
– Bună seara. Îl căutați pe cățelul maro? a întrebat ea.
Mama a încuviințat, iar Veta i-a poftit înăuntru. În cameră erau rafturi, prosoape și o masă de consultație. Lângă fereastră atârnau câteva plante uscate.
– L-am găsit șchiopătând la poartă, a explicat femeia. Acum este aici, la cald.
Cosmin a privit spre masă.
Grivei stătea pe un prosop, cu lăbuța pansată. Când l-a văzut pe Cosmin, a mișcat coada.
– Ce bine că te-am găsit! a spus băiatul.
Veta i-a explicat mamei cum îl îngrijise și ce avea nevoie în continuare.
– Încă îl lăsăm să se odihnească, a adăugat ea.
Cosmin s-a apropiat încet, fără să-l ridice în brațe.
Băiatul a privit-o pe Veta. Avea ochi căprui și vorbea cu grijă despre fiecare animal. Pe o ușă era desenată o lăbuță, iar lângă ea se afla un dulap cu materiale pentru îngrijire.
– Dumneavoastră sunteți vrăjitoare? a întrebat Cosmin.
Mama a vrut să spună ceva, dar femeia a zâmbit, fără să se supere.
– Mă cheamă Veta și sunt medic veterinar, a răspuns ea. Oamenii mă cunosc după pălărie, dar aș vrea să mă cunoască și după munca mea.
– Copiii spun tot felul de povești, a murmurat Cosmin.
– Uneori repetăm ce auzim înainte să întrebăm, a spus mama.
Băiatul s-a uitat din nou la cățelul liniștit de pe prosop.
Într-un colț, Cosmin a văzut o cutie de transport, acoperită pe jumătate.
– Și acolo este un animal? a întrebat el.
– O pasăre care primește îngrijire, a spus Veta. O lăsăm în liniște acum.
Băiatul a făcut un pas înapoi. Nu trebuia să vadă totul de aproape ca să înțeleagă că femeia avea grijă de musafirii ei.
– Pot să vă ajut cu ceva? a întrebat Cosmin.
Veta i-a arătat o masă liberă, departe de animalele care se odihneau.
– Poți desena o lăbuță pe foaia aceasta. Vreau s-o pun lângă ușă, să găsească mai ușor oamenii cabinetul.
– Cu maro, ca Grivei?
– Cu ce culoare îți place, a răspuns femeia.
Cosmin s-a așezat lângă mama și a desenat o lăbuță mare, maro. A făcut și câteva puncte, apoi a privit foaia de la distanță.
– Se vede bine? a întrebat el.
– Foarte bine, a spus Veta. Mulțumesc.
Băiatul a zâmbit. Venise cu teamă și acum putea face un lucru mic, de folos, fără să deranjeze animalele.
La plecare, mama a luat-o pe Veta deoparte să afle toate indicațiile pentru Grivei. Cosmin a așteptat lângă ușă, cu cățelul odihnindu-se în coș.
– Îmi pare rău că am crezut poveștile despre dumneavoastră, i-a spus el femeii.
– Mă bucur că ne-am cunoscut, a răspuns Veta. Ai grijă de prietenul tău și mai întreabă când ai nelămuriri.
A doua zi le-a povestit copiilor că Veta era medic veterinar și că o cunoscuse împreună cu mama. Grivei încă se odihnea acasă.
– Pălăria nu ne spune cum este un om, a zis Cosmin.
O fetiță a privit spre casa de la marginea satului.
– Noi nici nu am întrebat-o cum o cheamă, a recunoscut ea.
Cu timpul, părinții au început să ceară sfatul Vetei când animalele lor aveau nevoie de îngrijire. Copiii o salutau pe drum și îi aduceau desene pentru cabinet. Pălăria ascuțită rămăsese aceeași. Se schimbaseră poveștile spuse despre ea: acum porneau de la lucruri văzute și întrebări, nu de la zvonuri.
Seara, Cosmin s-a băgat în pat, cu Grivei la picioare. Pe geam se vedea lumina din casa de la marginea satului, caldă și galbenă. Cosmin a zâmbit. Acum știa că nu tot ce arată ciudat este rău, și că uneori o inimă bună poartă pălărie ascuțită.
De vorbă după poveste
- De ce se temeau copiii de Baba Veta?
- Ce făcea de fapt Baba Veta în căsuța ei?
- Ce ai putea întreba înainte să crezi un zvon despre cineva?
Lasa un comentariu