Dani se întorcea de la bunica, cu rucsacul albastru în spate și cu cățelul Pufi lângă el. Bunica îi dăduse un borcan cu dulceață pentru mama și îi spusese: „Mergi pe drumul cunoscut, cel din dreapta de la răscruce.” Dani promisese, dar drumul era tare lung.
La marginea pădurii, drumul se despărțea în două. Cel din stânga era neted, cu iarbă moale și flori galbene. Cel din dreapta urca domol dealul, pe lângă gardurile cunoscute. Dani mai mersese pe acolo cu bunica, dar acum se întreba dacă nu exista o scurtătură. S-a oprit și și-a potrivit rucsacul.
– Pufi, încotro mergem? a întrebat el.
Cățelul a dat din coadă și s-a uitat spre drumul din dreapta.
– Hm, a zis Dani. Dar uite ce neted e celălalt. Poate e mai scurt.
Pufi a lătrat o dată, ca și cum n-ar fi fost de acord.
Atunci din tufiș a ieșit o vulpe roșcată, cu coada pufoasă și zâmbet dulce.
– Bună ziua, băiețele! a spus ea. Eu sunt Rița. Văd că ești nehotărât. Eu aș alege drumul din stânga. E ușor, frumos și plin de zmeură.
– Dar bunica mi-a spus să merg pe drumul cunoscut, a șoptit Dani.
– Dragul meu, a zis vulpea, drumul cunoscut e al celor care nu au curaj să încerce ceva nou. Hai cu mine, îți arăt eu cărarea fericită!
Dani s-a gândit și a pornit în stânga.
Pe drumul ușor, soarele strălucea și zmeura era dulce. Dani a mâncat o mână de fructe, Pufi a alergat după un fluture, iar vulpea Rița vorbea mereu, cu glas mieros. Dar după o vreme, Dani a observat ceva ciudat: copacii semănau toți între ei.
– Rița, a întrebat el, încotro duce drumul ăsta?
– Spre un loc minunat, a zâmbit vulpea. Mai ai puțin.
Dar Dani a văzut că, în spatele zmeurei, drumul se oprea la un șanț adânc, plin de ghimpi. Nu mai exista nici o cale mai departe.
– Aici se termină drumul! a strigat Dani.
– Păi, da, a recunoscut vulpea încurcată. Eu doar am vrut să-ți țin companie. Mi-e urât singură în pădure.
Dani a oftat. Se făcuse târziu, iar soarele coborâse mult pe cer.
Pufi a tras de pantalonul lui Dani, spre locul de unde veniseră.
– Mă întorc la răscruce, a hotărât băiatul. Am ales fără să verific unde duce poteca.
– Iar eu nu ți-am spus adevărul, a recunoscut Rița. Știam că se oprește aici. Îmi pare rău.
Dani a încuviințat, încă supărat, și și-a potrivit rucsacul pentru întoarcere.
– Poți merge cu noi până la marginea satului, a spus Dani. Dar vreau să-mi spui adevărul de acum înainte.
– Am înțeles, a răspuns Rița. Puteam să te întreb dacă vrei să vorbim, fără să te păcălesc.
Au pornit înapoi pe aceeași potecă. De data aceasta, Dani privea atent locurile pe lângă care treceau.
La răscruce au recunoscut drumul din dreapta. Urca puțin, dar avea garduri și porți pe care Dani le știa.
– Pe aici am venit cu bunica, a spus el.
Pufi mergea lângă pantofii lui, iar Rița îi urma în liniște. Nu florile sau pietrele hotărau unde ducea un drum; trebuia să știe încotro mergea.
Spre seară, de pe vârful dealului, Dani a zărit casa lor. Din coș ieșea fum, iar la fereastră lumina o lampă. Mama stătea în prag, cu mâinile la ochi.
– Mamă! a strigat Dani, alergând. Am venit!
– Dani! Unde ai fost?
Dani i-a povestit mamei totul: poteca, șanțul și întoarcerea. Rița a recunoscut că îl păcălise.
– Îmi pare rău, a spus ea.
Mama l-a îmbrățișat pe Dani.
– Mă bucur că te-ai întors. Data viitoare verificăm împreună un drum nou.
Apoi i-a poftit în casă. Băiatul încă voia să vorbească despre ce se întâmplase.
În seara aceea au împărțit pâine cu dulceața bunicii. Pufi s-a culcușit lângă sobă, iar Rița a rămas la povești cu mama și Dani.
– Dacă mă mai simt singură, o să întreb dacă pot veni în vizită, a spus vulpea.
Dani a zâmbit. Îi plăcea această propunere: de data aceasta știa unde ducea.
De vorbă după poveste
- De ce a ales Dani drumul ușor?
- Ce a făcut Dani când a văzut că drumul se termină?
- Tu ce faci când îți dai seama că ai greșit?
Lasa un comentariu