Iepurașul și ariciul cu țepi

Iepurașul Puf era alb ca zăpada și moale ca un nor. Îi plăceau îmbrățișările mai mult decât morcovii. Dimineața îl îmbrățișa pe soare, seara o îmbrățișa pe mama lui, iar între timp își căuta prieteni noi prin poiană. Poiana mirosea a trifoi și a rouă, iar pe fiecare frunză stătea câte o picătură ca un diamant mic.

Într-o zi, pe marginea pădurii, a zărit un arici mic, care strângea frunze uscate. Ariciul era maro, cu un năsuc umed și o mulțime de țepi pe spate, ascuțiți ca niște ace de brad. Iepurașul își mișca nasul de bucurie, iar ariciul își strângea țepii, nesigur ca un copil la prima zi de școală.

– Bună! a strigat Puf, săltând spre el. Eu sunt Puf! Tu cine ești?

– Eu sunt Țepi, a răspuns ariciul, făcându-se ghem. Nu te apropia prea mult.

– De ce? s-a mirat iepurașul. Vreau doar să te îmbrățișez!

Țepi a clătinat din cap, tristuț.

– Nu poți. Țepii mei înțeapă. Toți se feresc de mine.

Puf s-a uitat la țepii lungi și a simțit în piept o strângere. Își dorea un prieten, dar nu voia să se rănească. Soarele urca încet pe cer, iar vântul mișca spicele, făcând poiana să foșnească pe înțelesul amândurora.

Așa că a stat o clipă pe gânduri și a zis:

– Atunci nu ne îmbrățișăm. Dar putem să ne jucăm! Vrei să te ajut să strângi frunze?

Țepi a zâmbit pentru prima dată în ziua aceea. Nimeni nu-l mai întrebase așa ceva.

Au strâns frunze toată dimineața. Puf le aduna în lăbuțe, iar Țepi le așeza într-un coș mic. Apoi îl trăgeau împreună până la vizuina ariciului. Se simțeau veseli chiar dacă nu se atingeau. Umbra stejarului era răcoroasă, iar de sus se auzea o bufniță foșnind printre frunze, înainte să adoarmă din nou.

La prânz au stat la umbra stejarului, lângă coșul cu frunze.

– Mi-a plăcut să lucrăm împreună, a spus Țepi.

– Și mie, a răspuns Puf. Mi-ar plăcea și o îmbrățișare, dar numai dacă ai vrea și tu.

Ariciul și-a privit lăbuțele. Nu mai fusese întrebat astfel și avea nevoie de puțin timp.

– Aș vrea să încerc, a spus Țepi. Dar încet.

Puf s-a gândit la eșarfa lui verde, lungă și groasă. A adus-o de acasă și i-a arătat-o.

– Putem s-o punem lejer între noi. Dacă nu ne place, ne oprim.

– Bine, a răspuns ariciul. Nu vreau să mă înfășori strâns.

Iepurașul a încuviințat.

Puf a așezat eșarfa lejer peste spatele ariciului, lăsându-i lăbuțele și capul libere.

– Așa este bine? a întrebat el.

– Da, a răspuns Țepi. Gâdilă puțin.

Iepurașul s-a apropiat numai cât îi era comod. Nu se grăbeau. În jurul lor foșneau frunzele, iar coșul adunat dimineață stătea sub stejar.

În basmul acesta, cei doi și-au găsit o îmbrățișare ușoară, pe placul amândurora. Au rămas aproape o clipă, apoi s-au desprins. Puf a pus eșarfa pe iarbă, iar Țepi și-a întins lăbuțele. O frunză galbenă a coborât între ei.

– Parcă ne felicită copacul, a râs iepurașul, privind-o cum se legăna.

– M-am simțit bine, a spus Țepi.

– Și eu, a răspuns Puf.

S-au așezat unul lângă altul, fără să se mai atingă. Nu aveau nimic de dovedit. Puteau să strângă frunze, să stea de vorbă ori să privească norii. Toate acestea făceau parte din prietenia lor, la fel ca îmbrățișarea scurtă de sub stejar.

Mama Iepure s-a apropiat cu urechile lungi mișcându-se.

– V-am auzit vorbind, a spus ea. Mă bucur că v-ați întrebat ce vă place și v-ați ascultat.

– Putem fi prieteni și când nu ne îmbrățișăm? a întrebat Țepi.

– Bineînțeles. Sunt multe feluri de a arăta că îți pasă de cineva.

Ariciul a zâmbit, ușurat.

– Mamă, putem să ne jucăm și mâine împreună? a întrebat Puf.

– Dacă vreți amândoi, a răspuns ea. Vă puteți întreba ce joc vă place și cum vă simțiți.

Țepi a început să plângă de fericire, dar lacrimile erau calde și senine.

Din ziua aceea se întâlneau des sub stejar. Uneori aduceau eșarfa, alteori doar coșul pentru frunze.

– Ce ai vrea să facem azi? întreba Puf.

Țepi se gândea puțin, apoi propunea un joc. Pădurea auzea râsetele lor, iar mama Iepure îi găsea când povestind la umbră, când adunând frunze pentru culcuș.

De vorbă după poveste

• De ce se temea Țepi de îmbrățișări?
• Ce a găsit Puf ca să-l poată îmbrățișa pe prietenul lui?
• Cum îți arăți tu dragostea față de prietenii tăi?