Sorin avea șase ani și o întrebare care nu-l lăsa să doarmă: unde se ascunde fericirea? Vecinii spuneau că se află în bani, bunicul zicea că în sănătate, iar în cărți era scris că în dragoste. Sorin nu știa pe cine să creadă, așa că s-a hotărât să întrebe mai departe.
Seara, mama l-a învelit și i-a spus că pot vorbi dimineață despre întrebare. Sorin a adormit. În vis, și-a pus în rucsacul galben pâine, un măr și o cană. Casa avea ferestre roz, iar drumul se desfășura ca o panglică până la orizont.
– Plec să întreb unde este fericirea! a spus el.
Prima oprire a fost la un târg mare, unde se vindeau jucării strălucitoare. Sorin a văzut un tren cu locomotivă care scotea fum și un cal de lemn cu coama aurie. A privit îndelung, apoi a întrebat negustorul:
– Aici se vinde fericirea?
– Fericirea? a râs negustorul. Poate. Dacă ai bani, ți-o dau într-un pachet.
Sorin a numărat cele trei monede din buzunar.
– Dar eu am doar atât, a spus el, trist.
– Atunci nu ajunge nici pentru roata trenului, a zis negustorul, clătinând din cap.
Sorin a mers mai departe și a ajuns în fața unui palat mare, cu turnuri aurii. În poartă ședea un paznic rotund.
– Aici locuiește fericirea? a întrebat Sorin.
– Aici locuiește regele, a răspuns paznicul. Dar nu l-am văzut zâmbind niciodată. Cred că își caută și el fericirea.
Sorin a oftat și a pornit spre pădure, unde se lăsa seara. Pe o creangă înaltă ședea o bufniță mare, cu pene cenușii și ochi rotunzi. Era Hera, cea mai bătrână bufniță din pădure, care știa multe lucruri.
– Bună seara, Hera, a spus Sorin. Am căutat fericirea peste tot și n-am găsit-o. Știi tu unde e?
– Dragul meu, a uguit bufnița, de ce o cauți aici? Spune-mi, ce ai simțit aseară, înainte să adormi?
Sorin s-a gândit puțin.
– Mi-era somn, dar mama era lângă pat, a spus el. Mă simțeam bine când mă învelea.
– Ce alte momente îți plac? a întrebat Hera.
– Când mă joc cu cei doi cățeluși. Când mergem la scrânciob. Și când cineva mă ascultă.
– Poate că ai întâlnit bucuria de mai multe ori, a șoptit bufnița.
Sorin a rămas nemișcat. Pădurea tăcea, iar prin frunze coborau licuricii. În mintea lui, casa lor mică părea deodată cea mai frumoasă din lume, cu fereastra luminată și cu mirosul de pâine. Așa se simțea fericirea? Atât de simplu, atât de aproape?
– Aș vrea să mă întorc acasă, a spus Sorin.
– Atunci putem încheia călătoria, a răspuns Hera. Bucuria poate veni din multe lucruri. Uneori suntem și triști, iar asta nu înseamnă că am greșit.
Bufnița a bătut din aripi. Drumul s-a luminat în vis ca o panglică argintie, întorcându-se până la casa lui.
Sorin a urmat drumul, iar când a ajuns la poartă, a auzit glasul mamei. A deschis ochii: era în patul lui, iar soarele lumina perdeaua. Mama stătea în prag, cu șorțul cu flori.
– Bună dimineața! Ai dormit bine?
Sorin a privit rucsacul gol de lângă dulap. Călătoria fusese un vis, dar întrebările rămăseseră.
– Am visat că am căutat fericirea la târg și la un palat, i-a spus Sorin.
– Și ce ai găsit? a întrebat mama, așezându-se lângă el.
– O bufniță care m-a întrebat ce îmi place acasă. Mi-am amintit de tine și de cățeluși.
Mama l-a îmbrățișat.
– Putem descoperi și astăzi câteva lucruri care ne bucură.
La micul dejun, Sorin a povestit despre trenul negustorului și despre paznicul palatului. Mama i-a dat pâine cu miere, iar cățelușii au venit lângă scaun.
– Încă mi-ar plăcea un tren, a recunoscut băiatul.
– Sigur. Putem dori lucruri noi și ne putem bucura și de ce avem.
Sorin a mușcat din pâine, gândindu-se la răspuns.
Seara, Sorin s-a cuibărit în pat, cu mama lângă el. Cățelușii dormeau la picioare.
– Astăzi mi-a plăcut că am făcut scrânciobul împreună, a spus el.
– Mie mi-a plăcut să-ți ascult visul.
Afară s-a auzit o bufniță. Sorin a zâmbit. Nu aflase totul despre fericire, dar știa deja câteva momente în care o simțea.
De vorbă după poveste
- Unde a căutat Sorin fericirea?
- Ce i-a spus bufnița Hera despre fericire?
- Care sunt lucrurile tale mici care te fac fericit?
Lasa un comentariu