Irina s-a trezit mai devreme decât cocoșul. În ziua aceea era prima zi de școală și simțea în stomac niște fluturi care băteau din aripi. Pe scaun o aștepta uniforma bleumarin, iar în colț, ghiozdanul roz, nou-nouț, care mirosea a piele.
– Mami, mi-e teamă, a șoptit Irina la micul dejun. Dacă nu mă place nimeni?
– Mulți copii au emoții când încep ceva nou, a răspuns mama. Putem face pașii încet. Eu te duc până la doamna învățătoare, iar ei îi poți cere ajutor.
Irina și-a apropiat ghiozdanul. Mama mai pregătise și o mică surpriză pentru ea.
Mama a deschis ghiozdanul și a scos de acolo un ursuleț brun, cu fular galben. Irina îl cunoștea: era Brownie, prietenul ei din toate nopțile.
– Brownie vine cu tine la școală, a zis mama. Am vorbit cu doamna: poate sta în ghiozdan. Când ți-e frică, atinge-l.
Irina a strâns ursulețul și a zâmbit puțin.
La poarta școlii, copiii alergau, râdeau și strigau. Irina a rămas lipită de mâna mamei. Ghiozdanul i se părea greu, ca un bolovan. Dar a băgat mâna înăuntru și a atins blănița moale a lui Brownie. Inima i s-a liniștit puțin.
– Hai, Irina, a zis mama. Doamna învățătoare te așteaptă.
Clasa era plină de culori: desene pe pereți, bănci mici, un covor cu litere. Doamna învățătoare, Mihaela, a zâmbit și i-a arătat o bancă lângă geam. Irina s-a așezat și și-a pus ghiozdanul pe genunchi, cu fermoarul puțin deschis.
– Bună! Eu sunt Maia, a spus fetița din bancă. Cum te cheamă?
Irina a vrut să răspundă, dar nu-i venea glasul. Obrajii i s-au făcut roșii. A pipăit fularul lui Brownie, în ghiozdan, și a respirat adânc.
– Eu sunt... Irina, a șoptit ea.
– Ce nume frumos! Hai să ne jucăm! a spus Maia. Îmi place părul tău!
Doamna a bătut din palme și a spus:
– Copii, să ne prezentăm! Fiecare spune numele și ce îi place cel mai mult.
Când i-a venit rândul, Irina s-a ridicat. Genunchii îi tremurau. Toți se uitau la ea. Și-a amintit ce îi spusese mama despre pașii mici. Putea încerca o propoziție și putea cere timp dacă avea nevoie.
– Mă numesc Irina, a spus ea tare. Îmi place... ursulețul meu, Brownie.
Câțiva copii au zâmbit, recunoscând bucuria pentru o jucărie dragă. Un băiat din spate a strigat:
– Și eu am unul! Îl cheamă Lăbuță!
– Și eu am o păpușă! a zis altă fetiță.
Irina a zâmbit larg. Nu era singură.
După prezentări, doamna le-a dat creioane colorate și le-a cerut să deseneze ce le place. Irina a desenat un ursuleț cu fular galben, iar Maia a desenat o pisică. Au schimbat desenele între ele și au râs, fiindcă pisica avea mustăți prea lungi.
– Ești prietena mea acum? a întrebat Maia.
– Da, a spus Irina.
La pauză au ieșit în curtea școlii, unde copiii săreau coarda. Irina a stat o clipă lângă perete, dar Maia a luat-o de mână.
– Vino! O să ținem coarda, a zis ea.
Irina a învățat să sară pe un picior. Soarele strălucea, iar vântul îi flutura codițele.
Când mama a venit după ea, Irina a ieșit pe ușă alergând. Avea obrajii roșii și ochii strălucitori.
– Mami! Mi-am făcut o prietenă! Și am desenat, și am sărit coarda!
– Și Brownie? a întrebat mama.
– Brownie a stat în ghiozdan, dar m-a ajutat mult.
– Ce ți-a plăcut cel mai mult? a întrebat mama pe drumul spre casă.
– Coarda, Maia și doamna Mihaela. Dar dimineață chiar mi-a fost frică.
– Te cred. Ai făcut câțiva pași într-o zi nouă. Dacă mâine ai iar emoții, putem vorbi.
Irina a încuviințat. Îi plăcea că putea povesti și partea grea, și lucrurile frumoase ale zilei.
Seara, Irina a așezat ghiozdanul lângă pat și l-a luat pe Brownie în brațe.
– Mâine merg iar la școală, i-a șoptit. Mi-e puțin teamă, dar mai mult mi-e bucurie.
Ursulețul a rămas tăcut, cum fac ursulețele. Irina l-a strâns la piept și a adormit zâmbind.
De vorbă după poveste
- Cum și-a găsit Irina curajul la școală?
- Cum a ajutat-o ursulețul Brownie?
- Tu cum te-ai simțit în prima ta zi la grădiniță sau la școală?
Lasa un comentariu