Prințesa Mara și oglinda sinceră

Regele i-a adus Marei o oglindă veche, cu ramă aurie și sticlă limpede. Când prințesa s-a uitat în ea, reflexia i-a vorbit.

– Bună ziua! Eu sunt Clara.

Mara a făcut un pas înapoi, apoi s-a apropiat iar. Lumina soarelui se juca pe ramă. Oglinda părea să aștepte răbdătoare întrebările ei, fără să se grăbească să spună ceva.

– O oglindă care vorbește! a strigat Mara. Cum așa?

– Sunt fermecată, a explicat oglinda. Nu pot minți. Dacă mă întrebi ceva, îți spun mereu adevărul.

– Chiar mereu? a întrebat Mara, curioasă și puțin neîncrezătoare.

– Încearcă să mă întrebi ceva, a propus Clara.

Mara și-a ridicat bărbia.

– Sunt cea mai bună cântăreață din regat?

– Nu-i pot compara pe toți, a răspuns oglinda. Dar te aud cântând seara. Îți place mult, iar unele note înalte îți ies altfel decât în cântec.

Mara a rămas nemișcată. Sperase la un răspuns cu totul diferit.

– Dar cânt în fiecare seară! a protestat ea.

– Da, și poți învăța în continuare. Pot să-ți arăt ce aud, dacă vrei, a spus Clara.

Mara nu voia atunci. A acoperit oglinda cu pătura și s-a așezat pe pat. Era supărată și avea nevoie de puțin timp. Clara a tăcut, lăsând-o să se gândească.

Dar a doua zi, curiozitatea a învins. Mara a dat jos pătura.

– Poate că am fost prea nervoasă. Te rog, oglindă, spune-mi: prăjitura pe care am copt-o ieri a fost bună?

– A fost arsă pe margini, a zis Clara.

– Of! a oftat Mara.

Mara a luat prăjitura de ieri și a coborât în bucătărie. Bucătăreasa Tincuța frământa aluat.

– Ce s-a întâmplat, prințesă?

– Clara a spus că prăjitura e arsă pe margini. Și că unele note nu-mi ies bine.

– Te-a întristat ce ai auzit?

– Da, a recunoscut Mara. Aș fi vrut să fie totul perfect din prima.

– Uite, marginea aceasta s-a rumenit prea tare, a spus Tincuța. Putem încerca din nou împreună. Nu trebuie să știi totul de la început.

– Mă ajuți?

– Cu drag. Tu amesteci, iar eu mă ocup de cuptor.

Mara și-a legat șorțul. De data aceasta avea pe cine să întrebe la nevoie, iar prăjitura nu mai părea o încercare imposibilă.

Au copt împreună o tavă nouă. Doamna Tincuța a arătat cum se reglează focul, cum se verifică aluatul cu un cuțit. Prăjitura a ieșit aurie și pufoasă. Mara a gustat și a ținut ochii larg deschiși.

– E minunată!

Cuptorul pufăia încet, iar mirosul prăjiturii se răspândea pe coridoare, atrăgând slujitorii ca niște furnici mici și flămânde.

Seara, Mara i-a dus Clarei o felie și i-a povestit cum lucraseră.

– Marginile sunt aurii, a observat oglinda. Cum ți se pare gustul?

– Îmi place mult! Și n-am făcut-o singură. Tincuța m-a ajutat să înțeleg.

– Ai ascultat și ai încercat din nou, a spus Clara.

Mara a zâmbit. Acum putea privi prima prăjitură fără să se supere.

– Dar cântatul? a întrebat ea, mai încet.

– Dacă exersezi zece minute pe zi, vei cânta tot mai frumos, a răspuns Clara. Eu te voi ajuta să-ți auzi greșelile. Cu răbdare, o să reușești.

– Atunci o să încerc, a hotărât Mara.

În fiecare dimineață, Mara cânta în fața oglinzii. La început, vocea îi tremura, iar Clara îi spunea unde greșește. Treptat, notele au devenit curate, ca niște clopoței. Mara se bucura de fiecare reușită.

După o lună de exercițiu, Mara a cântat pentru copiii din sat. Cu ajutorul slujitorilor, o adusese și pe Clara în grădină, sprijinită bine pe o bancă. Cântecul a plutit peste flori.

– Bravo! au strigat copiii când a terminat.

Mara s-a înclinat. Încă avea multe de învățat, dar acum se bucura să cânte și pentru ceilalți.

După cântec, Mara s-a apropiat de oglindă.

– Ai auzit nota aceea înaltă? a întrebat ea.

– Da. Astăzi ți-a ieșit limpede, a răspuns Clara.

– M-au ajutat exercițiile și încurajările tale.

– Iar tu ai avut răbdare să încerci, a spus oglinda.

Mara a atins rama. Sinceritatea putea fi blândă, iar o greșeală nu însemna că trebuia să renunțe.

Seara, Mara s-a băgat în pat. Clara strălucea cu o lumină blândă pe perete.

– Noapte bună, prințesă, a șoptit ea.

– Noapte bună, Clara, a zis Mara. Mulțumesc că nu m-ai mințit niciodată.

Și a adormit liniștită, cu un cântec în minte.

De vorbă după poveste

• Ce i-a spus oglinda Clara prințesei Mara?
• Cum a învățat Mara să se bucure de adevăr?
• Tu cum te simți când cineva îți spune adevărul, chiar dacă nu e plăcut?