Într-o dimineață de duminică, în sufrageria fraților Vlad și Sofia au sosit cutii. Erau cutii mari, cutii mici, o cutie lungă și una pătrată, aduse de la magazin. Mama voia să le arunce, dar copiii au strigat într-un glas:
– Nu! Sunt ale noastre!
Vlad s-a uitat la cutii cu ochi strălucitori.
– Dacă punem cutia mare în mijloc și cele mici în jur? Ar ieși un castel!
– Cu turnuri și un pod mobil! a adăugat Sofia.
Mama i-a ajutat să decupeze ferestrele. Copiii au lipit turnurile și au desenat cărămizi roșii. Din capacul unei cutii au făcut podul.
La urmă, au făcut un steag dintr-un ștergar. Sofia și-a pus o coroană din hârtie aurie și o pătură mov pe umeri. Vlad și-a făcut o cască din carton, acoperită cu folie, și o sabie dintr-o lingură.
– Eu sunt regina Sofia a castelului Cutiilor, a anunțat ea.
– Iar eu sunt cavalerul Vlad, apărătorul regatului, a spus el.
Motanul Mustăcioș s-a așezat la poarta castelului, ca un paznic, cu coada în jurul labelor.
– Mustăcioș, tu ești căpitanul gărzii, a hotărât Sofia. Să nu lași pe nimeni să intre fără parolă!
– Miau, a răspuns motanul, ceea ce, în limba castelului, însemna da.
– Parola este plăcintă, a adăugat Vlad. Dar o putem schimba mâine!
Nici nu se așezaseră bine pe tronul din perne, că s-a auzit un huruit pe coridor. Vlad a privit prin fereastra de carton.
– Alarmă! Un dragon se apropie de castel!
– Oare ce caută aici? a întrebat Sofia, intrând în joc.
Mustăcioș și-a ridicat urechile și a părăsit tacticos poarta.
Dragonul era, de fapt, aspiratorul cu care mama curăța coridorul. Copiii îl recunoscuseră, dar în joc puteau să-l transforme în orice doreau.
– Îl opresc cu sabia mea! a spus Vlad, ridicând lingura de lemn.
– Stai puțin, a zis Sofia. Poate dragonul e doar flămând. Să vedem dacă vrea să fie musafir!
Sofia a adus din fructieră o banană, un măr și o pară. Le-a pus pe o farfurie, la poarta castelului.
– Poftim, dragonule! Avem gustare pentru musafiri!
Mama a oprit aspiratorul și a venit din coridor.
– Mă cheamă cineva? a întrebat ea, cu o voce groasă de dragon politicos.
– Bine ai venit! a spus Sofia. Ești un dragon prietenos?
– Foarte prietenos și puțin obosit, a răspuns mama.
– Atunci te poți odihni lângă castel, a hotărât Vlad.
Au râs împreună. Mama a spălat fructele și le-a tăiat felii. Copiii au mâncat la poartă, așezați pe covor, iar aspiratorul a rămas oprit.
După-amiază, au pornit în călătorie. Cu două scaune, o pătură și sfoara, au făcut o corabie. Au navigat peste marea de covor, au întâlnit o insulă de perne și au salvat un urs de pluș care se rătăcise printre valuri.
– Căpitane Mustăcioș, la cârmă! a comandat Vlad.
– Miau, a răspuns motanul, adormit la soare.
Seara, când tatăl lor s-a întors acasă, castelul stătea încă în picioare în mijlocul sufrageriei. Tata a intrat tiptil, ca să nu rupă podul, și s-a închinat în fața reginei.
– Majestate, cina este servită în sala mare.
– Cavalerul Vlad vă însoțește, a zis băiatul, înclinându-se.
Au mâncat la masa din bucătărie, cu coroana Sofiei pusă lângă farfurie. Tata a promis că a doua zi vor face un grajd dintr-o cutie de pantofi.
– De câte cutii avem nevoie pentru o lume întreagă? a întrebat el.
– Nu știu, a răspuns Sofia. Dar sigur avem nevoie și de imaginație!
Noaptea, când copiii dormeau, castelul din cutii lucea sub lumina lunii, cu steagul atârnat lângă fereastră. Mustăcioș s-a ghemuit în turnul cel mare și a rămas de pază, visând la dragoni care mănâncă mere. Dimineață îl aștepta o nouă călătorie, pe marea de covor.
De vorbă după poveste
- Ce au construit cei doi frați din cutiile de carton?
- Cum au făcut prietenie cu dragonul?
- Tu ce ai construi dintr-o cutie mare?
Lasa un comentariu