Culorile din coșul cu fructe

Într-o dimineață de toamnă, bunica Elena s-a întors de la piață cu un coș uriaș, din răchită, plin până la buză cu fructe. Mirosea a mere coapte, a pere dulci și a struguri aurii. Sara a alergat să se uite. Pe geam intra soarele blând de septembrie.

– Bunico, câte fructe! a strigat Sara. Ce facem cu ele?

– Le aranjăm frumos pe masă, a răspuns bunica. Dar nu orice fel. Le punem pe culori. Vrei să mă ajuți?

– Da, da, da! a sărit Sara.

Sara își freca palmele de nerăbdare.

Bunica a întins o față de masă albă, cu pătrățele mici, roșii. Pisoiul cenușiu Pufi a sărit pe scaun, cu urechile ciulite. Sara și-a suflecat mânecile, pregătită s-o ajute. Privea când coșul, când masa curată, căutând locul cel mai bun pentru prima grămăjoară de fructe.

– Să începem cu roșul, a zis bunica. Care fructe sunt roșii?

Sara s-a uitat în coș și a scos un măr mare, lucios.

– Ăsta! E roșu ca o inimă!

– Bravo! a spus bunica. Mai e unul roșu, mic și rotund, cu codiță.

– Cireșele!

Sara a pus merele și cireșele într-un colț al mesei, într-o grămăjoară roșie. Pufi a întins laba spre o cireașă. Sara l-a mângâiat pe cap.

– Nu, Pufi, ele nu sunt jucării. Sunt pentru noi.

Mirosul cireșelor umplea toată bucătăria.

Sara se descurca din ce în ce mai bine.

– Acum galbenul, a zis bunica. Cine-mi dă ceva galben?

Sara a căutat adânc în coș și a găsit o pară mare, cu pielea fină.

– Pară!

– Și încă una galbenă, a șoptit bunica. Lungă, subțire și curbată.

– Banana! a strigat Sara.

Au pus pe masă pere galbene, banane și o lămâie cu coaja groasă. Sara a mirosit lămâia și a strâmbat din nas.

– Mmm, miroase a vară, dar e foarte acră!

– Așa e, a râs bunica. Galbenul poate fi și dulce, și acru.

A venit rândul verdelui. Sara a scos un măr verde și un ciorchine cu boabe verzi.

– Am găsit și un castravete! a spus ea.

– Îl punem deoparte pentru salată, a răspuns bunica.

Sara a așezat fructele în grămăjoara verde și a privit din nou în coș.

– Verde, verde, verde! a cântat Sara. Bunico, dar unde sunt fructele albastre?

– Mă bucur că întrebi, a zis bunica. Uite, aici, în fundul coșului, ceva mic, rotund și violet-albăstrui. Ia-l în mână și spune-mi ce este.

Bunica a pus mâna pe coș, ca și cum ar fi ascuns o comoară.

Sara a luat o prună întunecată. Pielea ei avea o pulbere fină, ca un strat de ceață.

– O prună! a spus ea. E albastră!

– Aproape, a zis bunica. Albastru-violet. Se cheamă mov. Culorile se amestecă, uneori.

– Mov, a repetat Sara, încet.

În coș rămăsese o portocală mare. Sara a ridicat-o cu amândouă mâinile și i-a privit coaja.

– Bunico, culoarea aceasta seamănă și cu roșul, și cu galbenul. Cum se numește?

A rotit fructul încetișor. În lumina de la fereastră, coaja lucioasă părea un soare mic.

– Portocaliu, a spus bunica. La pictură, dacă amesteci roșu cu galben, poți obține portocaliu.

– Sună ca portocală! a observat Sara.

– Chiar așa, a răspuns bunica.

Fetița a apropiat fructul de nas și a mirosit coaja. Apoi l-a așezat într-un loc al lui, lângă celelalte culori.

Au privit împreună masa plină de culori: roșu, galben, verde, mov și portocaliu, așezate în grămăjoare. Arăta ca un curcubeu mic, de farfurie. Soarele a intrat pe geam și a făcut fructele să strălucească. Pe pervaz, o muscă zumzăia în lumină.

– Acum gustăm? a întrebat Sara.

– Mai întâi spălăm fructele, a spus bunica. Apoi alegem câteva bucățele. Lui Pufi îi pregătim bolul lui.

După ce au spălat fructele, Sara a gustat o felie de măr.

– Roșu, dulce, bun! a spus ea. Mulțumesc, bunico!

Masa părea un curcubeu mic.

De vorbă după poveste

• Ce fructe galbene a găsit Sara în coș?
• Ce culoare se obține din roșu și galben?
• Tu ce fruct colorat îți place cel mai mult?