Tudor se trezise înaintea tuturor. Azi mergeau cu tata la munte, pe potecă, până la o cascadă! Băiatul sărea prin cameră, cu șapca verde pe cap, și își căuta rucsacul cel roșu din dulap. Afară, soarele abia se ridica și picura aur peste acoperișuri, iar cocoșul vecinilor cânta ca un ceas deșteptător.
– Tudor, ia doar ce ai nevoie, a spus tata din bucătărie. Drumul e lung.
– Da, tati! a strigat băiatul. Și, în șoaptă, s-a gândit: dar dacă am nevoie de toate?
Așa că a început să umple rucsacul. A băgat ursulețul cel mare, trei mașinuțe, un camion de pompieri, o carte groasă, un zmeu și o minge. A mai adăugat patru perechi de șosete și o găleată cu lopățică. Rucsacul s-a umflat ca un balon.
– Gata! a zis el, fericit. Sunt pregătit!
Tata s-a uitat la rucsac și a ridicat o sprânceană.
– Îl încercăm înainte să pornim pe traseu, a spus el. Pare cam greu.
Au mers cu mașina până la parcarea de lângă pădure. Tudor își ținea rucsacul aproape, încântat de tot ce pregătise.
Pe aleea de lângă parcare, păsările cântau, iar aerul mirosea a brad. Tudor și-a pus rucsacul și a făcut câțiva pași. La început a mers vioi, dar lucrurile se loveau între ele, iar bretelele îl trăgeau de umeri. S-a oprit lângă tata.
– Cred că am pus cam multe, a recunoscut el.
– Hai să-l dăm jos și să alegem împreună, a spus tata.
L-a ajutat să scoată rucsacul, apoi au privit spre poteca ce ducea la cascadă.
– Aș vrea să ajungem acolo fără să mă tragă nimic înapoi, a murmurat Tudor.
– De aceea verificăm acum, a răspuns tata. Avem timp să ne pregătim bine.
După un cot, au întâlnit o veveriță roșcată, cu un singur con în gheare. Alerga ușor, săltând pe crengi, fără să oprească.
– Bună! a strigat Tudor. De ce ești așa de iute?
– Bună, a răspuns veverița Lia. Eu iau doar ce îmi trebuie: un con și un pic de curaj!
Tudor a privit veverița și a zâmbit. Apoi s-a așezat pe o piatră și a deschis rucsacul. Tata s-a așezat lângă el. Dinspre pădure se auzea un pârâu, iar un fluture galben se rotea printre ferigi.
– Lia știe ce vrea să ducă, a spus băiatul. Eu am luat aproape toată camera!
– Hai să vedem ce folosim astăzi, a propus tata.
Tudor a scos ursulețul, cele trei mașinuțe, camionul, cartea, mingea și găleata cu lopățică. A pus deoparte și zmeul.
– La cascadă o să privim apa și o să facem fotografii, a spus el. Nu cred că am nevoie de toate jucăriile acestea.
În rucsacul mic au rămas apa, o gustare și o pereche de șosete. Tata a verificat și hainele potrivite, iar lucrurile comune pentru drum le avea în rucsacul lui albastru.
– Pe celelalte le ducem înapoi la mașină, a spus el.
Au strâns toate jucăriile de pe iarbă, fără să lase ceva sub copaci.
După ce au pus lucrurile în mașină, tata l-a ajutat pe Tudor să-și potrivească bretelele.
– Acum rucsacul se simte bine! a spus băiatul, ridicându-l pe umeri.
A făcut câțiva pași pe alee, apoi s-a întors zâmbind.
– Pot să merg și să mă uit la pădure, fără să mă gândesc mereu la greutate.
– Dar zmeul? a întrebat Tudor.
– Îl putem încerca în poiana largă de lângă parcare, la întoarcere, dacă e vânt potrivit, a spus tata.
– Atunci nu trebuie să-l car până la cascadă!
Băiatul a închis fermoarul. Îi plăcea să știe unde erau lucrurile lui și când le puteau folosi pe fiecare.
Au mers mai departe, râzând și cântând. Tudor sărea peste rădăcini și număra florile galbene. Când au ajuns la cascadă, apa cădea alb-argintiu, iar picăturile mici se prindeau pe genele lor ca niște stele.
La întoarcere, s-au oprit în poiana largă. Au luat zmeul din mașină și l-au ridicat departe de copaci.
– Data viitoare aleg înainte să umplu rucsacul, a spus Tudor.
– Îl pregătim împreună, a răspuns tata.
Zmeul roșu dansa pe cer, iar rucsacul ușor aștepta lângă ei, cu gustarea rămasă pentru după joacă.
De vorbă după poveste
- Ce a pus Tudor în rucsac la început?
- Ce a învățat Tudor de la veverița Lia?
- Tu ce ai lua cu tine la o drumeție?
Lasa un comentariu