Șosetele dispărute – poveste amuzantă pentru copii

Dan avea o problemă ciudată: în fiecare săptămână, mama punea la spălat zece perechi de șosete, dar le scotea doar nouă și jumătate. Mereu lipsea câte una. Mama căuta, scutura, număra, dar degeaba. Într-o seară, Dan a decis să afle unde se duc.

– Mamă, unde dispar șosetele? a întrebat el.

– Nu știu, Dane, a răspuns mama, râzând. Poate le mănâncă mașina de spălat. Sau poate au plecat în vacanță.

Dan a zâmbit. Vacanță? Asta merita investigat!

Seara, după ce a pus pijamaua cu stele, Dan s-a făcut că doarme. A stat nemișcat sub pătură, cu ochii întredeschiși. Când casa s-a liniștit, a auzit un sunet foarte slab, de sub pat: tic-tic, bum-bum, hihi-hihi. Luna se uita pe geam.

Dan s-a întins încet pe podea și a ridicat marginea cuverturii. Sub pat strălucea o lumină galbenă, caldă. Și acolo, în mijlocul unei petreceri adevărate, dansau zeci de șosete: roșii, verzi, cu buline, cu dungi! Inima lui bătea ca un ceasornic mic.

O șosetă cu dungi albastre și roșii a sărit pe un cub de jucărie și a strigat:

– Bun venit la petrecerea șosetelor! Eu sunt Dungă, șefa dansului!

Dan a rămas cu gura căscată. Șosetele vorbeau!

– Dar... voi ați fugit! a bâlbâit el.

– Nu am fugit, a spus Dungă. Ne-am dus la petrecere. În fiecare noapte, șosetele desperecheate vin aici să se distreze. Nu ne place să stăm singure prin sertar. Aici avem muzică și prăjituri din firimituri! Zeci de șosete dansau în cerc, râdeau și băteau din buline.

Dan a zâmbit și s-a așezat lângă ele. Dar a observat într-un colț o șosetă galbenă, moale, care nu dansa. Stătea singură, cu un capăt îndoit.

– Cum o cheamă? a întrebat Dan.

– Pufi, a spus Dungă. E tristă. Și-a pierdut perechea.

Dan s-a apropiat de Pufi.

– Bună, Pufi. Nu vrei să dansezi?

– Nu pot, a șoptit șoseta, ștergându-și o lacrimă de bumbac. Eu am nevoie de sora mea. Ne-am despărțit într-o zi de spălat, și de atunci n-am mai văzut-o.

Dan s-a gândit puțin. Apoi a sărit în picioare.

– Știu! Eu o caut! Voi aduce toate șosetele din casă și vom vedea care e perechea ta. Dar vă rog să nu fugiți până mă întorc!

– Promitem! au strigat șosetele, într-un singur glas.

Dan s-a ridicat și a căutat prin camera lui, apoi a mers până în sufragerie. Nu avea nevoie să răscolească totul: își amintea unde se ascunsese la ultimul joc. Între două perne ale canapelei a găsit o șosetă galbenă.

– Aici erai! a șoptit el.

A luat-o și s-a întors spre patul sub care petrecerea îl aștepta.

– Pufi, uite! a strigat Dan, întorcându-se cu ea în mână.

Pufi a ridicat capul și ochii i s-au luminat.

– Sora mea! Gălbenuș! Unde ai fost?

– Între pernele canapelei! Am tot strigat, dar nu m-a auzit nimeni! a râs Gălbenuș printre lacrimi.

Cele două șosete galbene s-au îmbrățișat strâns, iar petrecerea a explodat în urale. Dungă a dat semnalul, orchestra de bumbac a început o melodie, iar Pufi și Gălbenuș au dansat prima oară împreună, pas cu pas, drept. Dan a aplaudat încet, ca să nu trezească toată casa.

– Mulțumim, Dan, a spus Dungă. De acum, șosetele vor fi mai mult acasă. Dar dacă te mai întrebi unde sunt, știi unde să cauți.

Dan a căscat mare și a promis. A pus șosetele în perechi, apoi a urcat în pat și a adormit.

Dimineața, mama a găsit șosetele împerecheate în sertar.

– Dane, ai făcut tu ordine?

– Da, a zâmbit el. Și am ajutat două surori să se regăsească.

Mama a privit șosetele galbene, apoi patul.

– A fost o aventură?

– Cu muzică și prăjituri din firimituri!

De sub pat s-a auzit parcă un chicotit de bumbac.

De vorbă după poveste

• Unde se duceau șosetele care dispăreau?
• Cum a ajutat Dan șoseta Pufi?
• Tu ce ai face dacă ai găsi o petrecere secretă sub patul tău?