Ușa din spatele dulapului

Într-o zi ploioasă, Matei s-a jucat de-a v-ați ascunselea în camera bunicului. S-a strecurat în dulapul mare și a împins hainele care miroseau a lemn de brad. În spate, în loc de perete, a descoperit o ușă mică, rotundă.

Matei și-a ținut respirația. Ușa avea un mâner de alamă, cald ca o ceașcă de ceai.

– Mă tem puțin, a șoptit el. Dar sunt și foarte curios.

A tras de mâner și ușa s-a deschis cu un scârțâit vesel. Un miros de iarbă proaspătă și de fân cald a venit ca un val.

De partea cealaltă era o pajiște aurie, cu flori cât roțile de bicicletă. Un urs uriaș, cu coroană de aur pe cap, stătea pe un tron făcut din buturugi.

– Bun venit, micuțule! a spus ursul cu glas adânc. Eu sunt Regele Brumă.

– Aici animalele sunt regi și regine, a explicat Brumă. Și ne trebuie ajutor, că avem o mare supărare.

– Ce supărare? a întrebat Matei, dând șapca pe spate.

– Coroana reginei a căzut în Fântâna Adâncă, a oftat ursul.

Au pornit împreună spre fântână, printre maci și clopoței care se plecau în fața lor. Pe drum au întâlnit-o pe Regina Fulga, o iepuroaică albă, care săltă de colo-colo și își zvârcolea urechile.

– Repede, repede! a strigat ea. Fără coroană nu pot deschide balul florilor!

Fântâna avea un zid înalt de piatră. Fulga le-a arătat de departe locul în care îi căzuse coroana.

– Se vede în apa limpede, a spus Brumă. Dar trebuie să ne gândim cum s-o scoatem.

Matei a rămas pe cărare, lângă iepuroaică.

– Nu intrăm în apă, a adăugat ursul. Căutăm altă soluție.

Matei privea zidul fântânii și simțea că i se înmoaie genunchii.

– Mi-e frică să mă apropii, a recunoscut el.

– Atunci rămâi lângă mine, a răspuns Fulga. Ne poți ajuta și cu o idee.

Băiatul a privit în jur. În iarba de lângă cărare erau un coș și o frânghie, pregătite pentru culesul florilor.

– Am putea folosi frânghia cu un cârlig? a întrebat Matei. Brumă l-ar coborî, iar noi l-am ajuta să vadă pe unde să-l miște.

Ursul s-a gândit și a încuviințat.

– Avem un cârlig de lemn la șopron, a spus el. Îl aduc eu.

Fulga a rămas cu Matei, vorbind despre balul pe care îl pregătiseră.

Brumă a legat bine cârligul și a început să-l coboare peste zidul fântânii. Matei și Fulga așteptau pe cărare.

– Mai spre stânga? a întrebat ursul.

– Coroana este lângă piatra albă, și-a amintit Fulga.

Brumă a mișcat frânghia încet, până când cârligul a prins cercul de argint. Matei urmărea capătul frânghiei, cu emoție.

Brumă a tras sfoara cu laba lui puternică, iar coroana a ieșit din apă picurând și sclipind. Fulga a bătut din palme până i s-au înroșit urechile.

– Ești cel mai curajos copil din regat! a spus ea.

– Mi-a fost frică tot timpul, a spus Matei.

– Și ne-ai spus asta, a răspuns Brumă. Ai rămas unde te simțeai bine și ai găsit o idee de ajutor. Am reușit împreună.

Fulga și-a pus coroana la loc și a făcut o tumbă. Acum putea să deschidă balul, iar băiatul era invitatul ei.

Seara, regatul a ținut balul florilor. Licuricii au aprins felinare, iar greierii au cântat la vioară. Matei a dansat cu Fulga și a mâncat prăjitură de miere cu Brumă, râzând cu gura până la urechi. Toți musafirii, de la vulpi la arici, i-au strâns mâna și i-au mulțumit pe rând.

– Trebuie să mă întorc acasă, a zis Matei într-un târziu. Bunicul mă caută.

– Ușa rămâne mereu deschisă pentru tine, a promis Brumă. Să vii când vrei.

– Și să-mi aduci o poveste! a adăugat Fulga.

Matei a trecut înapoi prin ușa rotundă și s-a trezit în dulap, cu șapca strâmbă și un zâmbet mare. Afară ploaia se oprise. Pe policioara dulapului, o floare aurie strălucea încă, un dar mic de la prietenii lui, care mirosea a miere și a vară. Matei a zâmbit și a închis ușa încet, ca pe un secret.

De vorbă după poveste

• Ce i-a spus Matei reginei când i-a fost frică?
• Ce idee a propus și cine a scos coroana?
• Cu cine ai împărți povestea unei uși fermecate?