Cuvântul lui Socrat

Socrat casa când zidea,

Din vecinii fiecare

Câte-o critică zicea:

Unul că proporţie n-are,

Altul c-a ei împărţeală

E făcută cu sminteală.

Pentru-un om de a lui clas,

N-avei unde a face-un pas;

Şi s-uniră toţi să zică

Cum că casa era mică.

Socrat spusă a sa dorinţă:

De-ar da zâna de Atenă,

De amicii cu credinţă

Casa mea să fie plină!

Zicea Socrates cu minte şi în astă întâmplare,

Pentru cei ce amici se cheamă, casa lui era pre mare.

Că tot omul şi aice

După moda veche zice

Că-ţi este amic prea bun,

Cine-l crede e nebun!

Nu-i nimica mai uşor

Decât de prietini nume,

Însă foarte rareori

Unul poţi afla în lume!